Invitată la emisiunile DC Medical și DC News, dr. Adina Geană, Director de Calitate și Siguranța Pacientului la SANADOR, arată cum marile erori medicale apar adesea din detalii pierdute la schimbul de tură sau din lipsa de dialog între secții.
Cele mai mari greșeli din spitale nu pornesc întotdeauna din lipsa de știință a doctorilor. Pornesc de la o vorbă spusă pe jumătate sau dintr-un detaliu pierdut la schimbul de tură. Un tratament notat greșit, o alergie trecută cu vederea pe hol sau o analiză urgentă care întârzie să ajungă la patul bolnavului pot da peste cap munca unei întregi echipe. În momentele critice, siguranța unui om depinde de un lanț de comunicare fără verigi slabe.
Statisticile internaționale plasează deficiențele de comunicare între cadrele medicale în topul cauzelor care duc la incidente grave în spitale. La SANADOR, traseul fiecărui bolnav este consemnat în documente de transfer pentru a exclude improvizațiile.
„Comunicarea este o noțiune așa și un domeniu foarte mult utilizat ca termen și, în general, toată lumea își dorește să vorbim despre comunicare în sănătate, comunicarea cu pacientul. Comunicarea în sănătate, din perspectiva siguranței pacientului, are niște repere foarte clare. Nu este doar legată de elementele comportamentale ale comunicării, dar este legată de particularitățile comunicării în sănătate. Și sunt două planuri foarte importante: este comunicarea între profesioniști – vă dădeam exemplu puțin mai devreme ce înseamnă să ai un lanț de comunicare bine pus la punct: în momentul în care îți iese un rezultat critic în laborator, imediat clinica, medicul curant află și este în măsură să intervină rapid. Știți ce înseamnă rapid? Înseamnă că de la momentul recoltării până la momentul la care, dacă vorbim de analize de laborator, dar nu numai de laborator, dar și radiologia, imagistica este în aceeași situație, deci în momentul în care citește un rezultat și vede că acolo e ceva, imediat pune mâna pe telefon și sună.
SANADOR are 26 de linii de gardă în toate specialitățile, deci în momentul în care începe garda, medicul curant devine medicul de gardă în specialitatea respectivă. Și când spun că avem 26 de linii de gardă, spun mai mult decât atât, că noi avem continuitate inclusiv pe toate liniile de laborator, deci toate tipurile de laboratoare lucrează în regim de continuitate. Este această integrare, dar este și această construcție care este una solidă. Adică nu vorbim vorbe goale, nu spunem «păi avem...», păi da, dar când avem? Dacă îmi vine un pacient la ora 2:00 noaptea, am tot ce-mi trebuie la ora 2:00 noaptea, toate liniile!
Întorcându-mă la comunicare, dincolo de comunicarea asta strictă între profesioniști așa cum v-am dat exemplu, gândiți-vă ce înseamnă și din câte puncte sau în câte zone se petrece într-un episod de internare, să zicem, predarea pacientului de la o tură la alta. Se schimbă asistentul medical. Asistenții medicali lucrează în spitalele din România în general ture de 12 ore cu 24. La fiecare 12 ore, echipa de asistenți medicali care îngrijește de pacienți se schimbă. Acolo trebuie să existe comunicare, acolo trebuie să existe schimb de informații. Ori, noi avem astfel de protocoale, că sunt niște protocoale efectiv de comunicare care cuprind acei parametri, acele informații legate de fiecare pacient pe care asistenții medicali și le comunică. Pentru că tu dacă vii și preiei un pacient, trebuie să știi ce s-a întâmplat cu el, trebuie să știi ce a fost peste zi sau, invers, trebuie să știi ce a fost peste noapte.
La fel, discutăm despre comunicarea între medicul curant și medicul de gardă care rămâne și preia pacienți: predarea pacienților între medicul curant și medicul de gardă și invers, de la medicul de gardă înapoi la medicul curant dimineața, la raportul de gardă. Deci avem raport de gardă pe spital în fiecare dimineață, în care știm tot ce se întâmplă în spital și ce s-a întâmplat pe diversele secții cu diverșii pacienți. Avem comunicare între secții: dacă de exemplu un pacient are nevoie să zicem să treacă dintr-o secție în cealaltă, întotdeauna trebuie să predai. Mai mult, gândiți-vă ce înseamnă comunicare când predai pacientul către blocul operator: pleacă din secție pacientul, pleacă către intervenție, îl preia echipa de bloc operator. Echipa de bloc operator trebuie să știe ce s-a întâmplat, trebuie să aibă o serie întreagă de parametri și de elemente de informație. Asta este comunicarea între profesioniști”, explică dr. Adina Geană.
Acordul informat: recomandarea OMS privind implicarea pacientului în tratament
Pe lângă dialogul dintre medici și asistenți, parteneriatul cu pacientul joacă un rol extrem de important în actul terapeutic.
„Comunicarea cu pacientul presupune, în primul rând, acea legătură care se stabilește întotdeauna între medic – dar nu doar între medic în sine, ci între echipa care îngrijește pacientul și pacient. Ori pentru asta oamenii și de o parte și de cealaltă, adică și pacientul, dar și ceilalți, trebuie să fie dispuși și trebuie să lucreze într-un mediu din acesta care să le inspire și care să determine încredere în ceea ce se întâmplă.
Pe de altă parte, gândiți-vă că noi lucrăm acum, de curând și în România, și este un element important de siguranță a pacientului, cu ceea ce înseamnă acordurile informate. Ce înseamnă să asiguri din perspectiva informației și a informării siguranța pacientului? Înseamnă să încerci să-i explici, să-l faci să înțeleagă și el să fie de acord – și nu doar să fie de acord, dar să se implice. În medicina modernă și Organizația Mondială a Sănătății insistă foarte mult pe ceea ce înseamnă implicarea pacienților în procesul de îngrijire a propriei sănătăți. Un pacient care are încredere, un pacient care vine cu dorința de a primi, sigur, cu nevoia de a primi o serie întreagă de îngrijiri, este un pacient al cărui proces de vindecare sigur va merge mai bine, va da rezultate. Și un pacient care este mulțumit, satisfăcut, este întotdeauna un pacient fidel, un pacient câștigat. Toate lucrurile acestea se construiesc împreună”, adaugă directoarea de Calitate și Siguranța Pacientului de la SANADOR.
