Cum alegi caloriferul ideal ca să plătești mai puțin la întreținere

Autor: Ema Apostu

Caloriferele au rolul de a transfera energia termică din agentul termic în aerul ambiental, proces realizat prin convecție. Această metodă de încălzire este una eficientă, însă performanțele diferă în funcție de materialul din care sunt realizate radiatoarele, precum și de configurația și dimensionarea lor.

Pe piață există în prezent trei categorii principale de calorifere: din fontă, din oțel și din aluminiu. Fiecare variantă are caracteristici distincte care influențează nu doar eficiența termică, ci și durabilitatea, ușurința în instalare și costurile ulterioare.

Caloriferele din fontă, o prezență familiară în clădirile vechi și instituțiile publice, sunt recunoscute pentru robustețea lor. Acestea dispun de o masă termică mare, ceea ce le permite să păstreze căldura o perioadă îndelungată după oprirea sursei de încălzire. Deși greoaie și mai dificil de întreținut, aceste modele au o durată de viață impresionantă, depășind frecvent 30 de ani. Totuși, consumul mai mare de agent termic și timpul lung necesar pentru încălzire pot constitui dezavantaje importante în contextul actual al eficienței energetice.

Caloriferele din oțel reprezintă o alegere populară, în special datorită prețului accesibil și gamei variate de dimensiuni disponibile. Acestea se încălzesc rapid și sunt ușor de montat, ceea ce le face ideale pentru apartamente și case cu instalații moderne. Dezavantajul major constă în durata mai redusă de viață, estimată la 5-10 ani, și în capacitatea lor limitată de a păstra căldura după oprirea centralei. De asemenea, sunt mai sensibile la depunerile din agentul termic, necesitând un tratament al apei pentru a preveni blocajele.

Pe de altă parte, caloriferele din aluminiu au început să câștige teren în preferințele consumatorilor. Acestea se remarcă prin greutatea redusă, designul modern și capacitatea de a furniza o putere termică ridicată pe metru liniar, în special în combinație cu centralele termice de apartament. Se încălzesc rapid și necesită un volum redus de agent termic, aspect care contribuie la reducerea costurilor. Cu toate acestea, sensibilitatea crescută la șocuri mecanice și nevoia frecventă de aerisire pot reprezenta inconveniente, mai ales în sisteme mixte, unde riscul de coroziune electrochimică este mai mare.

Alegerea tipului de calorifer nu trebuie făcută însă în mod izolat. Factori precum tipul centralei, suprafața camerei, nivelul de izolație al locuinței și destinația spațiului încălzit trebuie luați în considerare. Un pas esențial în procesul de selecție este calcularea necesarului termic al fiecărei încăperi, pentru a dimensiona corect caloriferul în funcție de volumul camerei și de coeficientul caloric specific.

Pentru a determina puterea necesară a unui calorifer, se pornește de la calculul volumului camerei (lungime × lățime × înălțime). Rezultatul se înmulțește cu un coeficient mediu de 50 kCal/mc, iar valoarea obținută se transformă în wați prin înmulțirea cu 1,163. Acest calcul permite alegerea unui calorifer cu o capacitate termică adaptată nevoilor reale ale spațiului, evitând subdimensionarea sau, dimpotrivă, supradimensionarea, ambele situații generând pierderi de energie și bani.