"Startul campaniei electorale l-a dat doamna Laura Codruța Kovesi, încă din vară. În privința domnului Geoană, ar fi un candidat foarte solid. Trebuie să recunoaștem că discursul său a fost, probabil, cel mai bun discurs social-democrat din 2002, de la discursul lui Adrian Năstase de la Sinaia, cu întoarcerea la normalitate. Și dacă va candida sau nu domnul Geoană, ideile de acolo ar trebui îmbrățișate de viitorul președinte al României, fiindcă oferă o platformă. Să nu mai ajungem în situația în care am avut doi președinți, 20 de ani, și rezultatele nu s-au văzut aproape deloc, în cazul domnului președinte Iohannis. Dimpotrivă, în primele două mandate ale președintelui Băsescu, am avut un regres. Deci, Geoană stabilește o linie. Am intrat în Occident. Acest merit a fost clar al Guvernului Năstase din 2004, toți miniștrii din acel guvern îi puteți compara cu ce a urmat?!", a declarat Bogdan Chirieac, vineri, într-o intervenție telefonică la Realitatea Plus.
"Am rămas la periferie! Nu am reușit să ne integrăm, vedeți ce zbateri sunt acum cu Schengen. Doi președinți ai României nu au reușit să bage țara în Schengen, după ce Guvernul PSD de atunci a reușit să bage România în Uniunea Europeană, negocierile de atunci s-au încheiat în decembrie 2004, după care a fost o acțiune birocratică, cu tratatele de aderare până la 1 ianuarie 2007.", a spus Bogdan Chirieac.
"Geoană are multă substanță în acest discurs. Nu știu dacă PSD îl va propune candidat, fiindcă e prea devreme și nu au luat încă decizia, dar cred că Geoană va candida. Domnul Geoană ar fi un președinte foarte bine pregătit. Are experiență ca diplomat, are deschidere internațională. Mircea Geoană este secretar general adjunct al NATO”, a mai spus Bogdan Chirieac.
"Nu exclud că și alte personalități pot fi niște președinți buni. Ideea e să nu alegem, din nou, precum s-a mai întâmplat. Dacă se votează pe "glandă" și nu pe rațiune, apoi va fi lumea nemulțumită că o duce rău! O ducem rău, România a ajuns în situația în care duce o piatră de moară înspăimântătoare pe umerii săi, adică justiția nefuncțională, fiindcă a votat ce a votat! Trebuie să recunoaștem! Apoi, această piatră de moară trebuie dată jos de pe umeri și făcută o justiție independentă, modernă, europeană, fapt care nu se poate face decât prin colaborarea intensă, atât a sistemului de justiție, fiindcă sunt foarte mulți oameni competenți acolo, dar și a președintelui, a Guvernului și a Parlamentului. Domnul Iohannis nu dorește să mai reformeze justiția. E mulțumit așa cum este. Domnul Băsescu a făcut justiția în așa fel încât a crezut că o va comanda, iar când i s-a terminat mandatul de la Cotroceni s-a dovedit că nu a mai comandat-o, că alții au comandat-o și și-au văzut de treabă.", a spus Bogdan Chirieac.
"Problema este că societatea devine nefuncțională cu o justiție nefuncțională. Și este, vedeți licitațiile pe infrastructură, litigiile comerciale între companii și multe alte lucruri care dovedesc că, într-adevăr, nu există o țară democratică fără o justiție independentă.", a mai zis Bogdan Chirieac.
Mircea Geoană, discurs incendiar la ASE: Paradoxul Românesc. 5 obiective strategice pentru un nou Proiect Naţional
Secretarul General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, a rostit astăzi (în cadrul celei de-a 13-a ediţii a Conferinţei Internaţionale „Viitorul Europei”, organizată de Facultatea de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din Bucuresti) un discurs incendiar, având în miezul său ceea ce a numit „Paradoxul Românesc”.
Este prima analiză a locului şi rolului României în acest moment care marchează un nou ciclu istoric pentru umanitate. Geoană radiografiază, pune diagonisticul şi oferă soluţiile: un nou Proiect Naţional cu 5 obiective strategice.
Economia creşte, avem toate garanțiile de securitate, dar România devine mai șubredă și mai vulnerabilă din interior
„Din punct de vedere al ciclului economic, România parcurge cea mai bună perioadă din întreaga noastră istorie. Avem azi un PIB mai mare de patru ori decât in 1989. Şi, totuși, asistăm la un cataclism demografic, cu o populație la nivelul anilor ’60. Pe o suprafață cât a Marii Britanii, vom ajunge să fim ţara cu cea mai mică densitate a populației din Europa.
Agregat, economia creşte, însă inegalitățile de dezvoltare între regiuni şi categoriile sociale sunt mai mari decât înaintea aderării. România are a doua cea mai rapidă creștere economică din Europa, dar aceasta nu s-a tradus în reducerea sărăciei.
„Aproximativ 45% din populația țării se află în zonele rurale, unde sărăcia este cu 20 de puncte procentuale mai mare decât în zonele urbane. Această dualitate puternică este manifestată prin oportunități inegale și un acces inegal la piețe, fapt ce nu se mai întâmplă în niciuna dintre țările Uniunii Europene”, arată un studiu al Băncii Mondiale.
Ce folos că recuperăm teren faţă de media europeană, dacă indicatorii de dezvoltare umană rămân printre ultimii din Europa? Nu este de mirare că tinerii continuă să emigreze. Ne bucurăm că imigranții din Orientul Mijlociu sau Africa nu aleg să rămână in Romania, însă cauzele acestei alegeri trebuie să ne dea de gândit faţă de orice viitoare politică legată de demografie şi atragere sau păstrare de forță de muncă. De aici, pe scurt, economia creşte, avem toate garanțiile de securitate, dar ţara devine mai șubreda şi vulnerabilă din interior. Putem numi aceasta situație Paradoxul Românesc.
Mai există o altă fațetă a Paradoxului românesc. Prin NATO și UE, suntem mai protejați de riscuri de securitate din exterior decât oricând altcândva în istoria zbuciumata a națiunii. Și, totuși, suntem mai vulnerabili intern decât oricând altcândva în istorie. Transferul de reziliență societală și sinergie economică dintre politica externă și cea internă de care vorbește Strategia de Securitate a SUA pare să nu opereze în cazul României.
Paradoxul românesc este reflectat în imensa frustrare a noastră, a românilor, faţă de permanenta tensiune între potențialul real al națiunii şi transpunerea acestuia în realitate. Exista cauze istorice mai profunde. Şi a fost, probabil, o iluzie să sperăm că decalajele istorice de dezvoltare pot fi șterse cu buretele în două scurte decenii de integrare europeană. Însă istoria se comprimă și se accelerează, gradul de complexitate face dificilă ajustarea la schimbare, dificilă pentru guvernele şi economiile cele mai performante, darămite pentru cele cu guvernanţă şi economie precare? Ca de fiecare dată în istorie, și această nouă ordine politică și economică europeană și mondială în plină transformare va avea învingători și învinși.
Iar până nu vom găsi un răspuns integrat și credibil cauzelor mai profunde ale acestui paradox românesc, vom continua să creștem, însă să nu ne dezvoltam. Să clamăm că suntem a 7-a țară în UE, însă să înotăm la coada ierarhiilor europene și internaționale. Sa ne irosim potențialul şi să ratăm cel mai bun moment al istoriei naționale. Sa fi devenit parte a Occidentului dezvoltat si sa eșuăm ca periferie a acestuia ar fi nu doar o ironie amară, ci un adevărat dezastru național. Vezi continuarea discursului aici!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
