Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, în Constantinopol, într-o familie nobilă. A intrat în monahism în mănăstirea Chrysopolis. Misiunea principală a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credinţe împotriva monotelismului, scrie crestinortodox.ro. Adepţii monotelismului susţineau că în Hristos nu a existat decât o singură voinţă şi o singură lucrare: cea dumnezeiască.
Împăratul Heraclius (610-641), accepta să se afirme că în Hristos există o singură lucrare, scopul fiind de a atrage de partea sa teritoriile desprinse din cauza Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria şi Palestina. Însă, a fi de acord cu afirmaţia că în Hristos există o singură lucrare, însemna a fi de acord cu învăţătura că natura umană nu mai persistă în Hristos.
Sfântul Maxim Mărturisitorul reuşeşte să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin. Sunt arestaţi şi trimişi în exil. Papa Martin moare în urma chinurilor la care a fost supus în temniţă, iar Sfântul Maxim, adus în Constantinopol în anul 662, după exilul petrecut în 655, primeşte pedeapsa de a i se tăia limba şi mâna dreaptă. Va muri la puţin timp, în cursul aceluiaşi an şi va fi îngropat în Mănăstirea "Sfântul Arsenie".
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
