Momentul în care un copil primeşte diagonosticul de autism reprezintă un şoc pentru familia sa. Iar uşurinţa şi modul prea simplist în care se pune acest diagnostic este o mare problemă în România, apreciază Daniela Gheorghe, directorul general al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).
"La Cluj cred că s-au făcut cele mai multe studii cu privire la copilul cu autism, dar datele sunt raportate la mediile europene; nu avem cifre clare în România. Aceasta pentru că nu avem o diagnoză corectă întotdeauna în România. Cred că avem un deficit în ceea ce priveşte formarea medicilor, formarea celor care pun diagnosticul.
Din punctul meu de vedere, psihologul nu are voie să pună un diagnostic, poate să ridice suspiciunea de boală din spectrul autismului şi, după aceea, medicii, cei care sunt formaţi şi specializaţi în acest domeniu pot să pună diagnosticul. […] Dacă mergeţi în spitalele de psihiatrie infantile veţi vedea că, de multe ori, diagnosticul se pune după ce copilul a fost văzut între 10 minute şi o jumătate de oră, ceea ce mi se pare grav pentru că, practic, pui o etichetă, decizi soarta unui copil şi a unei familii punând un astfel de diagnostic.
Cred că ar trebui să dăm o mult mai mare importanţă acestui diagnostic. [...] Există copii cu autism care au un nivel de inteligenţă foarte ridicat. Copiii respectivi sunt, pentru alte ţări, aşa, o comoară, iar noi îi uităm, îi neglijăm sau, pur şi simplu îi considerăm bolnavi şi atât".
Urmăreşte declaraţiile făcute de Daniela Gheorghe, aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
