„Uite, orașul ăla frumos, Iași, ați fi gata să-l distrugeți ca să vă apărați țara?”, a fost întrebarea unui consilier pe probleme de securitate națională al Statelor Unite pentru România.
Iulian Fota, fost consilier prezidențial, a relatat o discuție cu Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate națională al Statelor Unite pentru România pe vremea lui Jimmy Carter, despre prețul apărării unei țări în fața unei invazii. Zbigniew Brzezinski l-a întrebat dacă România ar fi pregătită să riște distrugerea propriilor orașe pentru a rezista unui atac rusesc.
Invitat la podcastul „Obiectiv EuroAtlantic” de la DefenseRomania, realizat de jurnalistul Tudor Curtifan, Iulian Fota a povestit că discuția a avut loc în vara anului 2009, în contextul analizării războiului ruso-georgian din 2008.
Brzezinski era nemulțumit de decizia georgienilor de a nu continua rezistența prin lupte urbane
Iulian Fota a povestit că Zbigniew Brzezinski vizitase Iașiul cu un an sau doi înainte și fusese impresionat de oraș.
„Și mi-a zis: Uite, orașul ăla frumos, Iași, ați fi gata să-l distrugeți ca să vă apărați țara?”, a povestit Iulian Fota.
Întrebarea l-a pus în fața unei dileme la care nu se gândise până atunci. Ce sacrificii ar presupune rezistența României într-un eventual război cu Rusia. Iulian Fota a zis că întrebarea este de actualitate și astăzi.
„Brzezinski mi-a mutat capul la spate, cum se spune. El rra foarte supărat de modul în care georgienii au refuzat să lupte cu rușii în 2008. Și teza lui Brzezinski era că georgienii nu au avut curajul, curajul pe care ucrainenii l-au demonstrat, să riște distrugerea orașelor georgiene ca să-și apere țara.
Care era așteptarea lui Brzezinski? Ca georgienii să-i angreneze în război urban pe ruși, să-i toace acolo, ca să le mărească costul invaziei și, în felul acesta, să le creeze pierderi majore. Georgienii n-au vrut să riște distrugerea propriilor orașe și, în momentul acela, au depus armele. Iar Brzezinski era foarte supărat pe chestia asta și frustrat, mai ales că, spunea el, America investise foarte mult în consiliere, armament și modernizarea armatei georgiene.
Și, în contextul acesta, vorbim de vara lui 2009, deci nu era anexată Crimeea, Rusia încă era departe, era de partea cealaltă a Mării Negre. Și, brusc, în timp ce el își spunea și își preciza punctul de vedere, schimbă direcția înspre România și înspre mine. Fusese în România cu un an sau doi înainte. Vizitase Iașiul și era foarte impresionat de Iași. Și mi-a zis: „Uite, orașul ăla frumos, Iași, ați fi gata să-l distrugeți ca să vă apărați țara?”.
Și, în momentul acela, eu m-am blocat. Pentru că mi-a pus o problemă la care niciodată nu mă gândisem: Posibilitatea nu numai a angajării într-un conflict cu Rusia, dar inclusiv a ceea ce trebuie să faci ca să câștigi războiul cu Rusia. Mi-am dat seama că este o chestiune foarte gravă, foarte grea, și nu-mi venea să mă arunc nici măcar cu o părere personală. În general, am păreri personale pe chestii de felul acesta, dar am ezitat. Și m-a văzut că ezit și mi-a zis: „Da, da, nu ezita. Gândește-te serios!”.
Zice: „E treaba ta, de consilier de securitate națională să-l sfătuiești pe președintele tău, ce faceți dacă vă atacă rușii? Vă distrugeți orașele și vă apărați țara?”. De multe ori, când văd Mariupolul, toate distrugerile alea din est, și am un slide sau două cu felul în care arată orașele ucrainene din est, îmi aduc aminte de discuția cu Brzezinski, care în continuare rămâne fundamentală pentru noi”, a zis Iulian Fota.
„Că avem această dispută: Dacă ajungem, Doamne ferește, la confruntare militară directă cu rușii, fie că ne atacă pe noi, fie că atacă românii din Republica Moldova, care e cam același lucru, cum reacționează poporul acesta? Ce facem?
Te duci în istorie: Ce ne învață istoria? În ’40, când am avut aceeași dilemă, am convenit să nu tragem un foc de armă, să predăm Basarabia fără să apărăm acel teritoriu, de frică să nu invadeze Uniunea Sovietică toată România. Asta e o chestie care ne urmărește prin istoria noastră. Și nu putem fugi de ea”, a zis Iulian Fota la podcastul „Obiectiv EuroAtlantic” de la DefenseRomania cu jurnalistul Tudor Curtifan.
În aceeași emisiune, Iulian Fota a zis că pe 2 mai s-a jucat soarta României: „Ar trebui să celebrăm această dată pentru că ne-a trecut obuzul pe la ureche, dar am scăpat”. Ce s-a întâmplat atunci? Fostul consilier prezidențial a vorbit despre evenimentele din 2 mai 2014 de la Odesa, pe care le consideră un moment cu implicații strategice pentru întreaga regiune, în special pentru România.
În acea zi, la Odesa au avut loc confruntări violente între grupuri pro-ucrainene și pro-ruse, urmate de incendiul din Casa Sindicatelor. Potrivit Misiunii ONU pentru Monitorizarea Drepturilor Omului în Ucraina, 48 de persoane au murit: Șase au fost împușcate în confruntările din centrul orașului, iar 42 și-au pierdut viața în urma incendiului. Iulian Fota consideră că un element decisiv a fost lipsa unui sprijin popular suficient pentru desprinderea Odesei de Ucraina. Faptul că o parte a populației vorbea limba rusă și dorea relații bune cu Rusia nu însemna automat că susținea separatismul.
„Avem un meci de fotbal între două echipe, fiecare cu afinitățile ei: Una avea afinități pro-Moscova, alta, pro-Kiev. Și două galerii: Una pro-rusă, alta pro-ucraineană. A fost o confruntare între două galerii. Galeria pro-ucraineană, mai numeroasă și mai hotărâtă, la un moment dat îi împinge pe cei din galeria pro-rusă într-o clădire, îi închide acolo și le dă foc. O chestie dramatică, tragică. Acel incendiu, acea luptă câștigată de galeria pro-ucraineană și lipsa de reacție a populației, pentru că asta a fost interesant ulterior, iar aici ucrainenii au fost foarte mulțumiți, au contat. Chiar dacă vorbeau rusă, chiar dacă voiau relații bune cu Rusia, cei din zona Odesa nu voiau ruperea de Ucraina și trecerea pe orbita Moscovei. Faptul că populația pro-rusă n-a cuplat la proiect i-a făcut pe ruși să renunțe la planul Novorossia, înțelegând că nu vor putea să provoace separatismul, ca în est, și în zona din jurul Odesei.
Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru și planul rusesc ar fi reușit, rușii ar fi fost pe Nistru, călare pe Republica Moldova. Nu știu care ar fi fost soarta Republicii Moldova din acel moment, pentru că mi-e greu să cred că ar fi rezistat și că nu ar fi căzut în plasa Moscovei. În plus, Ucraina pierdea ieșirea la mare. Păi, fără ieșirea la mare, ce mai rămânea? Galiția, fosta Galiție, provincia istorică, firavă economic. Uitați-vă cât de importantă este ieșirea la mare și astăzi pentru Ucraina. Deci 2 mai este ziua în care soarta noastră a fost, dacă vreți, salvată prin acea victorie a galeriei pro-ucrainene și prin renunțarea ulterioară a rușilor la planul Novorossia”, a zis Iulian Fota.
