”A fost o epidemie de H1N1 în 2009. Existau Tamiflu, a apărut și vaccinul la un moment dat. Medicii se temeau că virusul va suferi mutații. S-a întâmplat, dar în jos, în sensul în care virusul era tot mai puțin reactiv. Nu s-a închis nimic. Fiica mea era la școală, a avut un coleg cu virusul H1N1, s-a testat, era pozitivă, i-a dat Tamiflu, nouă ne-a făcut vaccin. Asta în 2009.
”După câteva zile, au rămas fără saci de cadavre”
A mai fost o ”epidemie” în 2003, de căldură. Într-o vară extrem de caldă în Franța, Belgia, Olanda, tinerii au plecat la mare și au lăsat acasă bătrânii, care au murit cu zecile de mii, pentru că n-au fost hidratați. Din cauza deshidratării, nu ajungeau să mai bea nici apă. Au început să sosească cazuri la morgă, în Paris și-au dat seama că se întâmplă ceva și au scurs informația în presă, negată de ministrul Sănătății, care infirma situația. După câteva zile, au rămas fără saci de cadavre. Numărul total de morți s-a ridicat atunci la 70.000.” a amintit jurnalistul Val Vâlcu.
Cea mai afectată a fost Franța, cu 14.802 decese. Și Spania a fost puternic afectată în timpul căldurii din 2003, cu 12.963 de morți. Vara din 2003 a fost cea mai caldă din 1.540 și până-n acel moment.
Populația activă din Franța și Țările de Jos plecase în vacanță, pe toată luna august. Vârstnicii, rămași în locuințe fără aer condiționat, într-o vreme în care nu era atât de răspândită folosirea telefoniei mobile, au murit din cauza deshidratării și agravării patologiei pre-existente. Lipsa contactelor sociale, depărtarea de persoanele active din familie, singurătatea multora dintre ei a făcut ca măsuri minime de asistență, care puteau fi luate de rude sau vecini să întârzie până a fost prea târziu.
În pandemia de COVID-19, persoanele cele mai vulnerabile sunt tot vârstnicii. Ele ar trebui izolate timp de patru-cinci luni, până când populația generală, care face gripa corona fără complicații, se va imuniza natural și va opri astfel transmiterea virusului în comunitate. Tinerii ar trebui să-și ajute bunicii lăsându-le la ușă cele necesare traiului și evitând cât mai mult contactul direct.
Autoritățile din Marea Britanie au luat în calcul acest scenariu și au apelat populația să își ajute vârstnicii să treacă peste criza COVID-19.
În 2003, Europa nu a gestionat bine ”epidemia” produsă de valul de căldură, principala problemă fiind necunoașterea situației cu care se confrunta. Criza din 2003 a devenit subiect de manual pentru administrația sanitară și cea municipală. Vom reuși, astăzi, ce nu a reușit în 200?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
