Potrivit unui ordin publicat în Monitorul oficial la finalul lunii iulie, angajatorii din IT sunt obligați să dețină o copie legalizată a contractului de muncă, în condițiile în care fiecare contract de muncă este semnat în dublu exemplar, fiind obligatoriu ca unul dintre acestea să rămână la angajator, în vreme ce angajatul îl primește pe celălalt. Deci, angajatorul este obligat să facă zeci, sute sau mii de copii legalizate ale unor contracte de muncă pe care oricum le deține în original.
Asta presupune timp pierdut și bani cheltuiți pentru realizarea respectivelor copii la notar.
Iată ce prevede Ordinul nr. 217/4172/1348/835 privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator:
ART. 3
(1) Documentele justificative care se au în vedere la încadrarea persoanelor scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform ocupaţiilor specifice prevăzute în anexă, sunt:
[…]
e) copia legalizată a contractului individual de muncă;
Citește și: Kaspersky: Trebuie să ne pregătim de un atac cibernetic catastrofic
Potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la copiile legalizate, acestea nu pot face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. Cu alte cuvinte, copiile legalizate pe care angajatorii programatorilor sunt obligați să le dețină nu fac decât să confirme ceea ce scrie în exemplarele originale ale contractelor de muncă, pe care, de asemenea, angajatorii sunt obligați să le păstreze.
Iată ce prevede Art. 286 din Codul de procedură civilă, referitor la ”regimul copiilor”:
(1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.
(2) Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).
(3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisă.
(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5) Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse.
Citește și: EXCLUSIV! Veste bună în privința atragerii de fonduri europene
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
