„Mă număr printre cei care, în dubla calitate, de cetăţean şi de comentator, urmăresc atent bătălia din PNL în perspectiva Congresului din 25 septembrie 2021. (...)
Alegerile din decembrie 2020 au fost un groaznic eşec al PNL. Marele partid, beneficiind de un an de guvernare, de structuri solide în ţară, de sprijinul făţiş al preşedintelui, s-a clasat pe locul doi şi, mult mai grav, a fost nevoit să intre într-un guvern de colaborare cu un alt partid de pe partea Dreaptă – USRPLUS. USRPLUS a împărţit practic cu marele partid PNL electoratul de Dreapta. Un partid creat cu doar cîţiva ani în urmă, lipsit de structuri, lipsit de cadre, unul dintre acele partide care apar pe scena politică lăsînd impresia că vor înflori pentru decenii ca să se veştejească după un mandat. Alegerile din decembrie 2020 au fost un eşec de proporţii al marelui partid de Dreapta.
De aceea am aşteptat ca războiul din PNL să se concentreze pe analiza cauzelor acestui eşec şi, evident, să dezbată măsurile ce trebuie luate pentru ca un eşec asemănător să nu se mai întîmple în 2024.
După opinia mea, principala cauză a eşecului a constituit-o absenţa unei poziţii clare a PNL în chestiunile cruciale pentru România de azi.
Această poziţie a partidului trebuie să devină punctul principal al confruntării dintre cele două grupări. Spre stupoarea mea, deşi trecuse o lună de la debutul confruntării, în PNL era bolboroseală şi nu clocot. Scriam astfel în comentariul din 22 iunie 2021:
Cînd vorbeam de clocot eu mă refeream la clocot şi nu la bolboroseală. Da, în PNL nu mai e liniştea amintind de suprafaţa calmă a unei bălţi. Aşa cum îşi dă seama orice cetăţean al acestei ţări, în PNL e mare hărmălaie.
Prin clocot eu înţelegeam însă o confruntare publică, evident spectaculoasă, între Grupările concurente, dar nu numai, ci şi între activiştii de rînd ai PNL, în chestiuni de esenţă vitală pentru acest partid. Din 2014, cînd s-a format prin fuziunea dintre PDL şi PNL, PNL n-a traversat un proces de limpezire a apelor, de clarificare a locului ocupat de acest partid pe scena noastră publică. Eşecul de la parlamentare – pentru că eşec, e şi încă unul de proporţii, să-ţi ia un sfert din electorat un partid ca USRPLUS, format de cîţiva ani – şi-a avut cauza în absenţa unor poziţii clare, categorice ale PNL în chestiuni cruciale pentru România de azi.
De la poziţia faţă de negarea familiei tradiţionale pînă la relaţia cu Uniunea Europeană.
Nici una dintre întrebările de care depinde supravieţuirea PNL ca principal partid de Dreapta n-a fost abordată de nici o grupare în Războiul civil din PNL.
Pînă acum – cel puţin pînă acum – Bătălia pentru şefia din PNL a fost o simplă bolboroseală.
În nici un caz clocot!
De la acest comentariu au trecut două săptămîni. Iată însă că duminică, 4 iulie 2021, în confruntarea din PNL s-a trecut de la bolboroseală la clocot. Unul dintre combatanţi - Ludovic Orban - a lansat în premieră un punct de vedere închegat în privinţa locului PNL pe scena politică a ţării. (...) Mult mai important, avansarea acestui Proiect de partid a avut loc concomitent cu un atac virulent la USRPLUS. (...)
Ar fi fost de aşteptat ca Gruparea Reformistă, avîndu-l drept candidat pe Florin Cîţu, să intre în confruntare cu acest Proiect de partid. N-a făcut-o”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.
În opinia acestuia, „Ludovic Orban a exagerat în prezentarea Proiectului de partid, pentru că doar astfel atrăgea atenţia. (...) Membrii PNL trebuie să ţină cont că e prima dată de la începerea Războiului civil cînd cineva propune o confruntare pe Proiect de partid.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
