Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale

Crişan Andreescu / 22 apr 2016 / 10:56

Vineri, 22 aprilie 2016, se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Mircea Eliade, istoric al religiilor, filosof, prozator și eseist.

MIRCEA ELIADE s-a născut la 9 martie 1907, în București, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia (devenit Eliade prin schimbarea numelui).

MIRCEA ELIADE. A învățat la Liceul "Spiru Haret" între anii 1917 și 1925. Încă din perioada liceului s-a instruit în științele naturii, filosofie, beletristică, a studiat greaca veche, latina, ebraica, persana, italiana, engleza, tibetana, sanscrita, pentru a lua contact direct cu spiritualitatea fiecărei națiuni, pentru a cerceta filosofia și cultura acestora.

MIRCEA ELIADE. A fost student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, în perioada 1925-1928. Aici i-a avut ca profesori pe C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea Florian și Nae Ionescu. Și-a completat studiile la Universitatea din Calcutta, între 1928 și 1931. A obținut titlul de Doctor în filosofie în anul 1933, cu teza ''Istorie comparată a tehnicilor Yoga''.

MIRCEA ELIADE. A călătorit în Italia în anii 1927 și 1928, unde l-a cunoscut pe scriitorul Giovanni Papini. Perioada petrecută în India între 1928-1932 îi va marca decisiv existența și implicit opera. Se inițiază în practicile hinduse și îi cunoaște pe marele profesor Surendranath Dasgupta și pe filosoful și poetul Rabinddranath Tagore.

MIRCEA ELIADE. Între 1933 și 1940, a fost asistent la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, ținând cursuri de filosofia și istoria religiilor. A inaugurat, la sfârșitul anului 1933, un curs despre "Problema răului în filosofia indiană".

MIRCEA ELIADE. A fost ales deputat în Parlamentul României pe listele partidului Totul pentru Țară, fiind arestat în 1938 și închis în lagărul de la Miercurea Ciuc.

MIRCEA ELIADE. În 1940, a fost numit atașat cultural pe lângă Ambasada României din Londra, fiind transferat, în 1941, la cea din Lisabona, unde a rămas până în 1944.

MIRCEA ELIADE. În 1945, s-a stabilit la Paris, unde a rămas până în anul 1957. În Franța a predat la Ecole Pratique des Hautes Etudes un curs liber pe teme de istoria religiilor (1946-1948). Tot din 1945, dar până în 1957, a predat și la Sorbona.

A participat la diferite congrese internaționale și a conferențiat în Italia, Germania, Suedia, Norvegia.

MIRCEA ELIADE. În 1956, a fost invitat să țină o serie de prelegeri la Universitatea din Chicago, stabilindu-se aici definitiv, din martie 1957, ca profesor de istoria religiilor. A devenit apoi profesor titular și coordonator al Catedrei de istoria religiilor (Catedra "Mircea Eliade", din 1985), iar din 1962 a fost "distinguished service professor".

MIRCEA ELIADE. Preocupat încă din tinerețe de studiul variatelor forme ale religiei, Mircea Eliade a fost atras de religiile Indiei antice, apoi de șamanism, de semnificația mitului primitiv, de morfologia sacrului și de istoria credințelor religioase, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române'', Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios.

MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecești ''hieros'' (sacru) și ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a susținut că hierofania desemnează, în orice religie, diversele forme sub care se manifestă sacrul.

MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale în domeniul istoriei și filosofiei religiei se numără: "Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne" (1936), "Traite d'histoire des religions" și "Le mythe de l'eternel retour" (1949) — lucrările care i-au adus faima mondială, "Le chamanisme et les techniques archaiques de l'extase" (1951), "Images et symboles" (1952), "Le Yoga. Imortalite et liberte" (1954), "Forgerons et alchimistes" (1956), "Mythes, reves et mysteres" (1957), "Naissances mystiques" (1959), "Aspects du mythe" (1963), "Le Sacre et le Profane" (1965), "De Zalmoxis a Gengis-Khan" (1970), "La nostalgie des origines" (1972), impunătoarea lucrare "Histoire des croyances et des idees religieuses" (I-III; 976,1978,1983), "Occultism, witchraft and cultural fashions" (1976). A elaborat, de asemenea, împreună cu I.P. Culianu, un "Dicționar al religiilor" (1989), rezultat în urma studierii a 33 de religii sau grupuri de religii.

Mormântul lui Mircea Eliade din cimitirul Universității Chicago

MIRCEA ELIADE. A mai publicat și volume de eseuri filosofice: "Alchimia asiatică" (1934), "Cosmologie și alchimie babiloniană" (1937), "Soliloquii" (1932), "Oceanografie" (1934), "Fragmentarium" (1939), "Mitul reintegrării" (1942), "Comentarii la legenda Meșterului Manole" și "Insula lui Euthanasus" (1943).

MIRCEA ELIADE. A colaborat, încă din anii de liceu, cu proză fantastică, articole științifice în publicații ca "Ziarul științelor populare și al călătoriilor" (debut în 1921 cu un articol științific și cu povestirea fantastică "Cum am găsit piatra filosofală", pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), "Revista Fundațiilor Regale", "Cuvântul" (în care a publicat în 1926 "Romanul adolescentului miop"), "Universul", "Viața literară".

MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-șef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființa românească" (1963-1968), "Limite" (din 1969), "Ethos" (din 1973).

MIRCEA ELIADE. Ca scriitor, a debutat cu romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), continuând cu romane și nuvele, proză fantastică: romane — "Maitreyi" (1933, Premiul "Techirghiol-Eforie") ce i-a adus celebritatea la numai 26 de ani, "Întoarcerea din rai" și "Lumina ce se stinge" (1934), "Huliganii" (I—II, 1935), Domnișoara Christina" (1936), "Șarpele" (1937), "Nuntă în cer" (1938), "Noaptea de Sânziene" (I-II, 1970); nuvele — "Secretul doctorului Honigberger" și "Nopți la Serampore" (1940), "Pe strada Mântuleasa" (1968), "La țigănci" (1969), "În curte la Dionis" (1977), "Tinerețe fără tinerețe" (1978). A mai publicat eseuri — "Despre Eminescu și Hasdeu" (1987), a realizat ediția critică "B.P. Hasdeu", a scris piese de teatru — "Coloana nesfârșită" (1970) și "Iphigenia" (1974) și memorialistică — "India" (1934), "Fragments d'un journal" (I-II, 1973-1981), "Memoires", "L'epreuve du labyrinthe" (1978).

MIRCEA ELIADE. A fost membru și președinte al Academiei americane de Științe și Arte din anul 1966, al Academiei Belgiene de Științe și al Academiei Britanice de Științe. Din 3 iulie 1990, este membru titular post-mortem al Academiei Române. A fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al universităților din Washington, Yale, La Plata, Chicago.

MIRCEA ELIADE. În 1937, a fost distins cu premiul I al Societății Scriitorilor Români pentru ediția critică în două volume intitulată ''B. P. Hasdeu — Scrieri literare, morale și politice''. A primit Premiul ''Bordin'' al Academiei Franceze și Legiunea de Onoare (1978). (Sursa: Agerpres)

 

 

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


nxt.22
YesMy