Instituțiile catolice din Franța se confruntă cu o situație dificilă după adoptarea noii legi privind ajutorul pentru a muri. Aceste centre pot refuza practicarea procedurii, însă există o condiție importantă.
În luna iulie, congregația Micile Surori ale Săracilor a anunțat că ar putea închide unele dintre centrele sale dacă legea ar obliga instituțiile pe care le administrează să accepte ajutorul pentru a muri, notează francesoir.fr. Pentru această congregație, problema ține de principiile sale. Instituțiile sale oferă cazare, îngrijire și sprijin persoanelor vârstnice. Misiunea lor se bazează pe ideea că viața umană trebuie protejată indiferent de vârstă, starea de sănătate sau nivelul de autonomie al unei persoane.
De aceea, acceptarea unei proceduri care are ca scop provocarea morții intră în conflict cu valorile acestor instituții.
CITEȘTE ȘI: Actul normativ care legalizează eutanasia și sinuciderea asistată, aprobat definitiv în Franța
Consiliul Constituțional le permite să refuze, dar nu oricum
Pe 14 august, Consiliul Constituțional din Franța a analizat legea după ce au fost depuse cinci sesizări împotriva ei. Una dintre principalele întrebări a fost dacă o instituție privată poate refuza, ca organizație, să practice ajutorul pentru a muri.
Răspunsul a fost da.
Instituțiile private pot refuza procedura, însă Consiliul Constituțional a stabilit o condiție. În aceeași zonă trebuie să existe alte structuri care oferă ajutor pentru a muri. Asta înseamnă că un centru catolic poate spune că nu acceptă procedura, dar pacientul trebuie să aibă o altă opțiune în apropiere.
Ce se întâmplă într-un sat în care nu există o alternativă?
Aici apare principala problemă. Imaginează-ți un centru pentru persoane vârstnice administrat de o organizație catolică, aflat într-o zonă rurală. Centrul refuză ajutorul pentru a muri din motive religioase și morale. Dacă în apropiere există un alt spital sau centru care oferă această procedură, pacientul poate fi îndrumat către acea unitate. Dar dacă nu există nicio alternativă locală, situația devine mult mai complicată.
Instituția nu poate invoca pur și simplu dreptul de refuz fără ca autoritățile să analizeze situația. De aici pot apărea conflicte și chiar procese în instanță.
Legea oferă dreptul la obiecție de conștiință profesioniștilor din domeniul sănătății. Un medic, o asistentă medicală sau un îngrijitor poate refuza să participe la o procedură de ajutor pentru a muri. Situația este diferită pentru instituții.
În timpul dezbaterilor parlamentare, mai multe amendamente au propus ca instituțiile să primească un drept de refuz fără condiții. Parlamentul le-a respins. Argumentul a fost că o instituție nu poate avea, din punct de vedere juridic, o „conștiință”.
Consiliul Constituțional a acceptat însă un drept limitat pentru instituțiile private, cu condiția existenței unei alternative locale.
Aproape 150 de responsabili ai unor instituții creștine și-au exprimat îngrijorarea
Înainte de decizia Consiliului Constituțional, aproape 150 de responsabili ai unor instituții sanitare și medico-sociale de inspirație creștină și-au exprimat public îngrijorarea. Aceste organizații se tem că noua lege le poate afecta activitatea.
Problema este importantă și pentru că multe dintre aceste instituții au contribuit la dezvoltarea îngrijirilor paliative în Franța. Îngrijirea paliativă urmărește să reducă durerea și suferința unei persoane care are o boală gravă și să îi ofere sprijin până la finalul vieții.
Franța are o populație tot mai îmbătrânită, iar nevoia de servicii pentru persoanele vârstnice crește. În acest context, unele instituții se gândesc deja la închiderea unor centre. Altele iau în calcul acțiuni în instanțele administrative. Aceste instituții ar putea contesta de la caz la caz decizia autorităților privind existența unei alternative locale.
Unele organizații vorbesc chiar despre o formă de rezistență instituțională față de noua lege.
Decizia Consiliului Constituțional nu închide disputa. Ea stabilește că instituțiile private pot refuza ajutorul pentru a muri, dar numai dacă pacientul are o alternativă în apropiere. Acum, situația poate fi analizată diferit de la un centru la altul și de la o regiune la alta. Pentru instituțiile catolice, problema este una de principiu. Ele consideră că misiunea lor este să îngrijească și să însoțească oamenii până la sfârșitul vieții, fără să provoace moartea.
Pentru autorități, apare însă o altă întrebare: cum poate fi respectat dreptul unei persoane care solicită ajutor pentru a muri dacă instituția în care se află refuză procedura? Această întrebare poate ajunge în instanță în mai multe situații, mai ales în zonele în care există puține servicii medicale și sociale.
Ce înseamnă „ajutorul pentru a muri” în Franța
Franța a adoptat în iulie 2026 o lege care introduce un drept la „ajutor pentru a muri” pentru anumite persoane grav bolnave. Legea se adresează adulților care suferă de o afecțiune gravă și incurabilă și care își exprimă dorința de a beneficia de această procedură. Accesul este supus unor condiții stricte.
Prin „ajutor pentru a muri”, legea se referă la o procedură prin care o persoană care îndeplinește criteriile legale poate primi sprijin medical pentru a își încheia viața. Conceptul include forme de sinucidere asistată și, în anumite situații prevăzute de lege, eutanasie. Este importantă diferența față de îngrijirea paliativă. Îngrijirea paliativă are ca scop reducerea durerii și a suferinței și oferirea de sprijin pacientului în perioada de sfârșit a vieții. Ajutorul pentru a muri urmărește însă încheierea vieții la cererea pacientului, în condițiile stabilite de lege.
Noua lege face parte dintr-o dezbatere începută în Franța cu mulți ani în urmă despre drepturile persoanelor aflate la sfârșitul vieții. Până acum, legislația franceză permitea anumite forme de sedare profundă și continuă până la deces, dar nu oferea un drept general la ajutor pentru a muri. Legea adoptată în 2026 introduce astfel o schimbare importantă. În același timp, profesioniștii din domeniul medical au dreptul să refuze participarea la procedură din motive de conștiință.
Tocmai aici apare conflictul cu instituțiile catolice. Acestea susțin că misiunea lor este să îngrijească și să însoțească pacientul până la sfârșitul vieții, dar nu să contribuie la provocarea morții. Decizia Consiliului Constituțional din 14 august 2026 le permite instituțiilor private să refuze procedura, însă impune condiția existenței unei alte structuri care oferă ajutor pentru a muri în aceeași zonă.
