„Acromegalia” este un cuvânt grecesc care înseamnă „creşterea extremităţilor”. Persoanele care suferã de aceastã boalã constatã cã inelele nu li se mai potrivesc sau că pantofii nu-i mai încap. Creşterea membrelor apare atunci când o tumoare de pe glanda hipofiză produce hormoni de creştere în exces. De cele mai multe ori, tumoarea constă într-un adenom, care nu este malign.
Hormonii controlează mai multe funcţii din organism. Atunci când aceştia nu se află în echilibru, organismul începe să prezinte diferite semne şi simptome, iar starea de sănătate se înrăutăţeşte. Acromegalia apare în urma dezechilibrului a trei hormoni. Aceştia sunt:
1) Hormonul de creştere: secretat în glanda hipofiză
2) IGF-I (factor de creştere I similar insulinei): produs în ficat la semnalul indus de hormonul de creştere
3) Somatostatină: produsă în creier; poate inhiba secreţia hormonului de creştere.
Glanda hipofiză este asemenea unui robinet. Un anumit hormon din creier provoacă secreţia hormonului de creştere în glanda hipofiză. După aceasta, hormonul de creştere începe să producă IGF-I. Somatostatina opreşte „robinetul” şi inhibă secreţia hormonului de creştere. În cazul acromegaliei, robinetul nu se închide întotdeauna complet şi lasă să „curgă” prea mult hormon de creştere.
Acromegalia nu este o sentinţă pe viaţă
Acromegalia este o boală pe care medicii nu o recunosc frecvent. Semnele şi simptomele evoluează progresiv, astfel încât diagnosticul poate fi greşit chiar şi după 15 ani. Fără un diagnostic şi un tratament corect, această boală hipofizară poate declanşa complicaţii, inclusiv insuficienţă cardiacă, diabet sau hipertensiune.
Milioane de oameni din toată lumea suferă de acromegalie. Acromegalia poate fi o boală gravă, care scurtează viaţa, dar nu trebuie considerată ca fiind o boală incurabilă. Persoanele cu acromegalie au multe opţiuni pentru a se simţi mai bine, a arăta mai bine şi a trăi mai mult – acromegalia nu este o sentinţă pe viaţă, ci un semnal de alarmă care arată că organismul trebuie îngrijit cu mai mare atenţie. Cu ajutorul tratamentului, pacienţii pot duce o viaţã foarte activã.
Semne și simptome
Adeseori, semnele şi simptomele acromegaliei (a se vedea mai jos) se dezvoltă şi sunt diagnosticate după mai mulţi ani. Acromegalia poate fi suspectată de un medic atent, care recunoaşte modificările fizice. Acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată, deoarece modificările fizice se manifestă foarte lent. De cele mai multe ori, pentru confirmarea acromegaliei sunt necesare teste de laborator. Pentru confirmarea diagnosticului, în cadrul acestor teste se măsoară nivelurile hormonului de creştere şi ale IGF-1. Poate fi util, de asemenea, un test oral de toleranţă la glucoză. Pot fi necesare tomografii ale creierului prin care să se identifice existenţa unei tumori hipofizare.
• Acnee
• Mărirea toracelui
• Lactaţie (femei)
• Sindrom de tunel carpian
• Păr aspru pe corp şi îngroşarea sau pigmentarea pielii
• Modificarea trăsăturilor ca urmare a creşterii oaselor feţei
• Îngroşarea vocii
• Creşterea în dimensiuni a inimii, buzelor, nasului şi limbii
• Oboseală şi slăbiciune
• Cefalee
• Impotenţă (bărbaţi)
• Transpiraţie şi miros corporal amplificate
• Tulburări ale ciclului menstrual (femei)
• Dureri articulare
• Pierderea acuităţii vizuale
• Maxilar inferior proeminent
• Roncopatie (sforăit)
• Senzații ciudate şi slăbiciune în braţe şi picioare
• Umflarea mâinilor şi picioarelor
„Pot trece ani de la declanşarea simptomelor până la stabilirea unui diagnostic.”
Tratament
Tratamentul acromegaliei urmăreşte oprirea secreţiei hormonului de creştere şi readucerea nivelurilor hormonale la normal. Semnele şi simptomele pe care le prezintã pacienţii sunt adeseori oprite sau controlate. Tratamentul va permite o funcţionare normală a glandei hipofize.
Acromegalia este tratată în trei moduri: chirurgical, medicamentaţie şi radioterapie.
Tumoarea hipofizară se elimină pe cale chirurgicală, de obicei printr-o intervenţie transsfenoidală. Prin această procedură, accesul la hipofiză se face prin nas şi/sau gură, nu prin creier. Ocazional, poate fi necesară o craniotomie (deschidere chirurgicală prin craniu).
Medicamentele sunt utilizate pentru a reface secreţia normală a hormonului de creştere şi IGF-I. Sunt disponibile mai multe medicamente pentru reducerea hormonului de creştere sau pentru blocarea efectelor acestuia.
Radioterapia presupune iradierea hipofizei cu raze X. Radiaţia ucide celulele tumorale şi este utilizată de obicei pe pacienţi atunci când metodele chirurgicale nu au succes, iar medicamentele nu mai sunt eficiente sau tolerate.
Vestea bună este că tratamentul poate adeseori să oprească sau să reducă simptomele deja existente. Durerile de cap pot dispărea, mâinile şi picioarele pot să nu se mai umfle, transpiraţia poate fi mai puţin abundentã, acneea se poate reduce, durerile articulare pot înceta, persoana va dormi mai bine şi va avea mai multã energie.
Majoritatea pacienţilor învaţă să se trateze şi să se recupereze în mod activ. Cooperarea cu un endocrinolog şi cu alţi specialişti este obligatorie. Acromegalia nu trebuie să fie o condamnare pe viaţă, ci doar o experienţă de viaţă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
