Troy Kotsur a făcut istorie, devenind al doilea artist surd din istoria galelor Oscar care a câştigat un trofeu, impunându-se la categoria "cel mai bun actor în rol secundar", graţie interpretării sale din filmul "CODA". Marlee Matlin, care a jucat rolul soţiei sale în filmul "CODA", era până duminică singura artistă surdă recompensată de Academia de film americană, după ce obţinuse premiul Oscar în 1987 pentru rolul principal din pelicula "Children of a Lesser God", scrie Agerpres.
Adriana Săftoiu: Confirmă că surditatea nu e o piedică
"Sunt foarte sigură că înseamnă mult pentru această comunitate premiul. Dimineaţă, când m-am trezit, aveam mesaj cu ştirea despre premiile Oscar, cu mesajul 'sper că această ştire îţi va face o zi plăcută'. Venea exact dinspre persoane surde. Pentru ei înseamnă foarte mult, pentru că este o confirmare a faptului că a fi surd nu înseamnă să nu ai acces la absolut orice meserie. Confirmă că surditatea nu e o piedică în a fi actor, conducător auto, pilot de avion, absolut orice. Doar în România surditatea e o piedică în a fi ceea ce vrei să fii.
Astfel de momente nu pot fi doar motorul unei schimbări, ci pot fi inspiraţie. Trebuie să spun că nu pentru ei, ci mai ales pentru lumea auzitorilor. Noi suntem cei care îi tratăm ca pe nişte handicapaţi. Nu ca pe persoane cu dizabilităţi. Şi când vezi că un astfel de om e un actor, un regizor de succes, ar trebui să ne facă în primul rând pe noi să ne gândim dacă nu cumva îi nedreptăţim foarte mult, prea mult.
În cazul lui Troy Kutsur, tot traseul confirmă succesul. De la 9 luni a rămas surd, părinţii săi l-au acceptat şi au învăţat limbajul semnelor. E cert că a crescut într-un mediu care i-a tratat afecţiunea ca normalitate, nu ca pe o dizabilitate care i-ar fi putut opri ascensiunea", a declarat Adriana Săftoiu pentru DC NEWS.
"Nu doar ei trebuie să facă eforturi, ci şi noi"
"Eu chiar am spus de multe ori că ar fi extraordinar să fie introdusă ca materie opţională limbajul semnelor, la gimnaziu sau liceu. Am pus împreună copii de clasa a Va, auzitori, cu copii de la şcoala de surzi, de 1 iunie. I-am lăsat să se joace împreună 3-4 ore. Când s-au despărţit, copiii auzitori ştiau deja dactilemele, alfabetul surzilor, ştiau să îşi spună numele, ştiau o bază de semne. Era extraordinar, pentru că ne-am dat seama cât de deschişi erau copiii auzitori, cât de repede învăţau. Sunt convinsă că primul lucru pe care ar trebui să îl facem e să învăţăm limbajul semnelor şi să înţelegem că nu doar ei trebuie să facă eforturi, ci şi noi!", a mai spus aceasta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
