Oamenii au căutat pe Google fotografii pentru a vedea dacă sunt frumoase și după ce s-au dus. Mă întreb câți dintre aceștia s-au dus la teatru, la spectacolele lor, pentru a vedea cât erau de frumoase în viață! Dar la coșciug, oamenii se îngrămădesc, se calcă pe picioare și, dacă nu au timp să meargă până acolo, speră să vadă la televizor cum zâmbește mortul din sicriu. La înmormântare, într-adevăr, e gratis, la teatru este cu bilet...
Când eram mică, descoperisem la țară, la bunici, un album care avea și poze de la unele înmormântări. Mi se părea oribilă fascinația pentru morți și cum stăteau viii acolo uitându-se triști către coșciug pentru a da bine la poze, să vadă lumea cât sufereau ei la decesul nu știu cărei rude. Bineînțeles, o rudă pe care nu o mai văzuseră de la nu știu care nuntă. Dar asta se întâmpla prin 2000 și, în orice caz, cum spuneam, nu în Capitala României.
Acum am văzut, toți, din nou, acest obicei barbar, chiar în București. Tineri sau mai puțin tineri făceau fotografii la catafalcul Stelei Popescu. Dar nu pricep ce faci cu o astfel de poză. O pui pe Facebook? Te lauzi la rude? Te uiți la ea, apoi la tine în oglindă și zici: 'ce viu și frumos sunt'?
Probabil, din acest motiv sunt oameni care vor să vadă morți în sicriu, pentru a simți puterea de a fi viu. Dacă altceva nu te face să te simți viu, dacă tu trăiești prin alții, probabil d-asta, un mort te face să te simți mai puternic decât ești. Dar lăsați fotografiile cu morți!
Mai bine iubiți oamenii cât sunt în viață și arătați-le cât de mult îi apreciați. Sunați-i mai des, vizitați-i, dați-le un sms și scrieți-le un "mulțumesc", orice. Faceți-le poze cât sunt vii, apoi lăsați-i să se odihnească în pace.
Și încă un lucru - trimiteți flori oamenilor, pe care îi iubiți, cât sunt în viață, după ce mor, trandafirii voștri sunt degeaba.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
