Am vivid în minte verile de foc din vremea copilăriei. N-a murit nimeni de la prea mult soare! Dar azi, se pare, verile pot "ucide." Burtiere care te bagă în sperieţi cu titluri apocaliptice ca "Iadul roşu", "Temperaturi de coşmar", "Fierbe Bucureştiul!", "A luat foc planeta" sau "Se-ncinge România!" sunt de văzut peste tot când deschizi tv-u zilele astea.
Înainte de '90 n-aveam aer condiţionat, ci doar un ventilator cu palete dintr-un plastic atât de prost că se topea pe margini şi se deforma de la un an la altul (care-l avea şi pe ăla!). În rest, evantaie din hârtie plisată, apă de la frigider, pepene rece şi cearceafuri ude în geam. Aveam şi atunci în termometre peste 35 de grade la umbră dar ştiam că pe la orele prânzului e de preferat să stăm prin casă, să purtăm haine albe din in sau pânză topită dacă ieşim, să purtăm mereu pălărie sau şapcă, să avem cu noi o sticlă de apă (ţinută, bineînţeles, peste noapte în congelator) şi să nu stăm prea mult în acelaşi loc, în spaţiu deschis.
Plimbare la orele amiezii, în luna lui Cuptor. De ce?
Acum sunt tonomate cu băuturi reci la fiecare colţ, până şi animăluţele de companie au pelerine termoprotectoare de vară, avem încălţăminte cu talpă cu gel astfel încât să nu simţi fierbinţeala asfaltului, avem ventilatoare cu apă pe terase, aer condiţionat în apartamente, creme şi uleiuri de corp cu mentă, cu eucalipt, cu aloe, cu orice care să răcorească pe loc, avem ventilaţie suficientă în maşini (nu ca în Daciile de odinioară), avem ochelari de soare cu protecţie împotriva razelor UV, îngheţată din zece în zece paşi... Cine mai suferă de căldură? Bătrânii care sunt arătaţi la ştiri ar trebui să ştie, tocmai din acele vremuri, că plimbările în miez de zi la 40 de grade nu-s chiar ceea ce trebuie! Leşină, fac insolaţie şi se deshidratează pentru că au uitat, probabil, ce au învăţat în copilărie.
Când eram copil vedeam bătrâne cu umbrele de soare pe stradă. Aşa se protejau doamnele în vârstă pe atunci, mai ales cele care se ştiau cu probleme cu inima. Plus sticla de apă nelipsită! Dar ştiu că foarte rar vedeam lume ieşită la plimbare la orele amiezii. Doar cei care se întorceau de la muncă împânzeau străzile, şi asta după ora 16.
În rest, după amiaza se dormea acasă într-o sufragerie răcoroasă, se mergea "la baie" la Dunăre, orice numai pe străzi nu. Terasele din centrul vechi se umpleau abia seara iar parcurile începeau să răsune a prichindei mult mai târziu. Acum văd puşti de nici 6 ani, cu capul descoperit pe alei fără umbră, puţin după ora prânzului. Bat mingea în soare şi apoi fuga la mama. Chiar weekendul trecut am auzit pe lângă mine o fetiţă care a sărit în braţele mamei (mamă care stătea pe telefon, la umbră!): "Îmi vine să vomit! Vreau acasă!" striga copila. "Hai, mai stai, mami! Mai joacă-te până vine tati!"- a fost răspunsul mamei, cu ochii ţintă-n telefon. Ar fi putut să-i strângă părul lung într-o coadă, să-i dea un pic de apă sau să o şteargă pe frunte cu un şerveţel umed dar... cine sunt eu să dau sfaturi celor care se presupune că ştiu deja să aibă în grijă un pui de om?
Cum se răcoreau românii în comunism
Îngheţata Polar, berea la halbă şi sucul la dozator erau vedetele verilor cu grade multe. Fructe de la piaţă, struguri, caise şi pepene de la frigider, batiste umezite trecute peste obraji, sandale decupate... toate ne ţineau de bine şi de răcoare chiar şi în cele mai toride zile de iulie.
Ţin minte că şi bărbaţii aveau îmbrăcăminte şi încălţăminte de vară. Purtau acei pantofi cu găurele, decupaţi pe lateral, sau chiar sandale din piele în care piciorul nu transpira niciodată. Şi mai erau şi costumele albe sau crem, din pânză tare sau doc subţire, cu sacou cu mânecă scurtă pe care domnii le adorau şi în care umblau până toamna târziu. N-aveai cum să fierbi în astfel de haine! Acum, fireşte că te încingi şi simţi că te sufoci în chinezisme care nu lasă pielea să respire! Doar zic şi eu...
Habar n-aveam pe atunci ce e ăla cod roşu sau portocaliu, cupolă tropicală sau praf saharian. Oamenii mergeau la gârlă, ţineau picioarele în ligheanul cu apă rece, puneau capete de castravete pe frunte pentru o senzaţie de bine chiar şi de câteva minute şi beau apă de la cişmelele din parcuri atunci când ieşeau la o plimbare pe timp de vară. Doar copilaşii cu "stare bună" aveau cărucioare cu parasolar! Mamele care nu-şi permiteau căruţ cu copertină aşezau peste prunci o perdeluţă sau o eşarfă ca să-i ferească de soare. Astăzi avem cărucioare cu protecţie UV, din materiale termoizolante, cu ventilator încorporat care se activează în mers şi alte cele. Avem îngheţată cu topire lentă, apă îmbuteliată "smart", inspirată din tehnologia norilor de ploaie, avem smartwatchuri care ne monitorizează ritmul cardiac şi aproape că nimic nu ne mai poate lua prin surprindere cu atâtea "ajutoare" pe vreme caniculară.
Şi totuşi, titlurile ne omoară. Verile ucid. Soarele aduce sfârşitul lumii. Iulie pârjoleşte tot în cale. Arde pământul. Da. Arde ca-n '86! Şi ce bine că mai avem şi veri!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
