EXCLUSIV  Minunile săvârșite de Sfântul Nicolae. Îndemnul unui preot: Asta să ne fie întrebarea pe 6 decembrie!

În fiecare an, pe data de 6 decembrie, este prăznuit acest mare sfânt, care este considerat ca fiind patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protector al fecioarelor şi al călugărilor.

Un părinte de la o parohie din București a vorbit pentru DC News despre importanța prăznuirii Sfântului Nicolae, dar și ce putem face noi, creștinii, pentru a celebra cum se cuvine această sărbătoare și a fi mai aproape de Dumnezeu și de Sfinți, prietenii noștri, în contextul epocii consumeriste în care trăim.

'Sfântul Nicolae s-a născut, în anul 280, din părinți creștini, Teofan și Nona. A fost contemporan cu împăratul Constantin cel Mare. Sfântul Nicolae s-a născut într-un oraş din Asia Mică, Mira Lichiei. A fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).

Era un fapt destul de rar în acele vremuri să ai părinți creștini. Sfântul Nicolae a fost educat în acest spirit al Evangheliei, al dărniciei și milosteniei, iar fratele mamei sale, Nicolae, era episcop în Mira Lichiei. Exemplul vieții lui a făcut ca la vârsta de 23 de ani să primească Taina Hirotoniei prin punerea mâinilor de către fratele mamei sale. Un mare lucru au fost mărturiile oamenilor despre el, prin viața sfântă pe care avut-o, prin trăirea lui.

La vârsta aceasta devine un preot foarte bun, trăitor cu duhul, plin de rugăciune, milostenie, de tot ceea ce este mai bun și mai frumos într-o viață de preot. După câțiva ani, a murit acel unchi al lui, episcopul Nicolae, și Sfântul Metodie al Constantinopolului îl sfătuiește să primească hirotonia de episcop al cetății Mirei Lichiei. Va ajunge episcop și va participa la Primul Sinod Ecumenic.

Ca participant în calitate de episcop la Sinodul de la Niceea din anul 325, Sfântul Nicolae a rămas cunoscut drept un mare apărător al Adevărului și al Ortodoxiei, dreapta credință. Aici îi dă o palmă lui Arie, condamnând erezia acestuia. La acest Sinod a fost și Sfântul Spiridon care a exemplificat Taina Sfintei Treimi cu acea cărămidă. Sfântul Spiridon a luat o cărămidă, iar prin rugăciune a făcut ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc, evidențiind astfel dogma Sfintei Treimi. La acest Sinod din 325 a participat și episcopul Tomisului, Marcus.

Pe data de 6 decembrie 343 trece la Domnul. De-a lungul timpului, BIserica a îngăduit ca moaștele sale să fie duse și în alte locuri, Biserici locale. În anul 1087, moaștele sale au fost duse la Constantinopol, apoi cruciații le-au dus în Italia, la Veneția și la Bari. 

Printre minunile făcute de Sfântul Nicolae amintim cum a scăpat 3 fete de păcatul desfrânării. Un om de neam bun, care sărăcise însă cu totul. Trăia în cea mai neagră mizerie cu cele trei fete ale lui, care din această pricină nu-şi puteau face un rost în viaţă, prin căsătorie.

"Tatăl, flămând şi zdrenţuit, nu a mai văzut o altă cale de a scăpa din această stare înfiorătoare decât aceea de a-şi împinge fiicele la viaţa de desfrâu, frumuseţea fetelor asigurând succesul acestor drumuri neruşinate". ("Viaţa Sfântului Nicolae", Olga Greceanu). Auzind de aceasta, Sfântul Nicolae s-a dus noaptea, pe ascuns, la casa săracului şi i-a aruncat o pungă cu galbeni pe fereastră, apoi s-a întors la episcopie neştiut de nimeni. Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fiică.

După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu galbeni şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa omul a căsătorit-o şi pe cea de-a doua fiică.

Ştia de acum săracul că o a treia zestre va veni şi pentru a treia fată. A stat la pândă noapte după noapte. "Când, într-o noapte, căzu şi a treia pungă pe fereastra odăii celei de-a treia fete, bătrânul ieşi din odaie, fugi după cel ce se strecura pe lângă ziduri şi, când îl ajunse din urmă, se aruncă la picioarele lui, mulţumindu-i printre lacrimi şi gemete de smerenie, ruşine şi totodată bucurie. Sfântul Nicolae îl ridică de jos şi îl rugă să nu destăinuie nimănui despre fapta sa, ci să rămână o taină a lor. Poate că bătrânul a ascultat de voinţa Sfântului cât timp a fost în viaţă, dar pe patul de moarte nu a putut tăcea, socotind povestirea binefacerii Sfântului Nicolae o recunoştinţă mărturisită. Astfel, binefacerea Sfântului a ajuns până la noi". ("Viaţa Sfântului Nicolae", Olga Greceanu)

'Sfântul Nicolae este cel care începe luna darurilor. Însă, viața nu mai este viața trăită în tihnă. Evoluția aceasta a tehnicii a distrus liniștea. Ce putem face este să ne rugăm mai mult! Să lăsăm la o parte Facebook, tablete și toate celelalte. Așa cum Facebook ne arată timpul utilizat în săptămâna precedentă pe această rețea de socializare, de exemplu 5 ore pe zi, așa să ne punem întrebarea: Dar cu Dumnezeu cât am stat de vorbă în săptămâna care a trecut? Am avut eu timp să stau cu Dumnezeu? Asta să ne fie o întrebare: Cât avem timp să stăm de vorbă cu Dumnezeu, prin rugăciune? Și dacă ești la volan, în mașină, poți asculta un Acatist, nu să zboare mintea, să se împrăștie. Prin urmare, să ne rugăm mai mult! Acesta este sfatul pe care îl dau și la Sfânta Taină a Spovedaniei și nu numai! Să mai lăsăm la o parte atâta tehnică și să ne rugăm mai mult! Să vorbim mai multe cu El!', a îndemnat un părinte slujitor la o biserică din București.

Alte minuni săvârșite de Sfântul Nicolae

Arhiepiscopul Nicolae s-a arătat ca părinte al orfanilor, apărător al văduvelor prigonite, mângâietor al tuturor săracilor şi nevoiaşilor.

Când nu era grâu în toată Lichia, Biserica era grânarul săracilor, dar se întâmpla să se golească şi acest ultim grânar, singura nădejde a populaţiei. Atunci, Sfântul Nicolae se ruga lui Dumnezeu să fie ajutat.

"Ce îi cerea lui Dumnezeu? Îi cerea să vină corăbii încărcate cu grâu şi în portul Mirei şi, întotdeauna, Dumnezeu îi asculta rugăciunea, trimiţând un vânt puternic asupra corăbiilor încărcate cu grâu din Egipt, îndreptându-le spre Mira Lichiei. Astfel de minuni s-au repetat adeseori". ("Viaţa Sfântului Nicolae", Olga Greceanu)

"Puterea de a face minuni a Sfântului Nicolae era cu adevărat dumnezeiască, iar izvorul ei era trăirea sa în Dumnezeu. Nu vreo profundă învăţătură teologică l-a adus pe Sfântul Nicolae la starea lui de sfinţenie şi de apropiere de Dumnezeu, ci lupta nevăzută cu el însuşi, lupta de fiecare clipă, neîncetată, mereu perfecţionată. Prin luptă a câştigat daruri cereşti. (...) Orice lirism ce se urca în inima lui a fost cu asprime filtrat. Gol de orice patimă, L-a urmat pe Hristos Cel gol. Despărţit de tot, dar unit cu toţi, sufletul marelui Ierarh Nicolae s-a înălţat pentru unirea cu Dumnezeu.

Întreaga lui viaţă a fost o muncă pentru unificarea fiinţei sale lăuntrice. S-a iniţiat în felul cel mai direct în experienţa Sfântului Pavel: 'Nu mai sunt eu care trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine' (Galateni 2, 20). De aceea putea face minuni, şi minuni de un caracter ce depăşeşte puterile obişnuite ale sfinţilor. Însuşi gândul lui, voia lui, dorinţele lui erau pe loc transformate în faptă". ("Viaţa Sfântului Nicolae", Olga Greceanu)

O altă minune a Sfântului Nicolae este învierea unui corăbier mort în timpul unei călătorii pe mare, când s-a stârnit o puternică furtună. Acesta murise în timpul furtunii, iar ceilalţi marinari credeau că din pricina creştinului pe care îl luaseră pe vas, Sfântul Ierarh Nicolae, a venit nenorocirea, ei nefiind botezaţi. Când strigătele s-au mai potolit, dar nu se potolise încă furtuna, episcopul Nicolae s-a ridicat în picioare, s-a aplecat asupra corăbierului mort, a făcut o rugăciune şi semnul crucii asupra trupului mort, iar corăbierul înţepenit a deschis ochii şi s-a ridicat. "Apoi, cu aceeaşi linişte, Sfântul Nicolae întinde mâna spre vântul ce sufla cu îndârjire şi, întocmai ca Mântuitorul în corabia ucenicilor Săi, potoleşte vântul, furtuna, valurile mării.

Atunci s-au înspăimântat corăbierii păgâni şi au crezut în puterea Sfântului Nicolae. Poate chiar că se vor fi încreştinat, dar este un lucru ştiut, că toţi corăbierii, creştini sau încă păgâni, au înfiptă pe lemnul corăbiei lor icoana Sfântului Nicolae, pe care şi l-au luat drept ocrotitor. Eu însămi am văzut în Egipt, în anul 1933, la un corăbier arab, icoana Sfântului Nicolae atârnată la proră". ("Viaţa Sfântului Nicolae", Olga Greceanu)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News