Harta cu cea mai înaltă rezoluție de până acum a geologiei subiacente de sub emisfera sudică a Pământului dezvăluie ceva despre care nu știam până acum: un fund oceanic antic care s-ar putea înfășura în jurul nucleului, scrie Science Alert.
Acest strat subțire, dar dens, există la aproximativ 2.900 de kilometri sub suprafață pământ, potrivit unui studiu publicat în aprilie. Această adâncime este locul în care miezul exterior metalic topit se întâlnește cu mantaua stâncoasă de deasupra acestuia. Aceasta este limita nucleu-manta (CMB).
Geolog: Această structură este mult mai complicată decât se credea odinioară
"Investigațiile seismice, cum ar fi ale noastre, oferă imaginea cu cea mai înaltă rezoluție a structurii interioare a planetei noastre și constatăm că această structură este mult mai complicată decât se credea odinioară", a spus geologul Samantha Hansen de la Universitatea din Alabama.
Înțelegerea exactă a ceea ce se află sub picioarele noastre – cât mai detaliat posibil – este vitală pentru a studia totul, de la erupțiile vulcanice până la variațiile câmpului magnetic al Pământului, care ne protejează de radiația solară din spațiu.
Hansen și colegii ei au folosit 15 stații de monitorizare îngropate în gheața Antarcticii pentru a cartografi undele seismice de la cutremure de-a lungul a trei ani. Modul în care aceste valuri se mișcă dezvăluie compoziția materialului din interiorul Pământului. Deoarece undele sonore se mișcă mai încet în aceste zone, ele se numesc zone cu viteză ultra joasă (ULVZ).
"Analizând mii de înregistrări seismice din Antarctica, metoda noastră de imagistică de înaltă definiție a găsit zone subțiri anormale de material la CMB oriunde am sondat”, a spus geofizicianul Edward Garnero de la Universitatea de Stat din Arizona.
"Munți în miezul Pământului, de până la cinci ori mai înalți decât Everest"
"Grosimea materialului variază de la câțiva kilometri la zeci de kilometri. Acest lucru sugerează că vedem munți în miezul Pământului, în unele locuri de până la cinci ori mai înalți decât Muntele Everest", a mai explicat acesta.
Potrivit cercetătorilor, aceste structuri neobișnuite sunt cel mai probabil cruste îngropate de-a lungul a milioane de ani, în timpul formării planetei noastre. În timp ce crusta scufundată nu este aproape de zonele de subducție recunoscute de la suprafață, aceste zone în care plăcile tectonice deplasate împing roca în jos sunt în interiorul Pământului.
Este dificil să faci presupuneri despre tipurile și mișcarea rocii pe baza mișcării undelor seismice, iar cercetătorii nu exclud alte opțiuni. Cu toate acestea, ipoteza fundului oceanului pare cea mai probabilă explicație pentru aceste structuri.
Există, de asemenea, sugestia că această crustă oceanică antică ar putea fi înfășurată în jurul întregului nucleu, deși, deoarece este atât de subțire, este greu de știut cu siguranță. Viitoarele studii seismice ar trebui să poată contribui la imaginea de ansamblu.
Una dintre modalitățile prin care descoperirea îi poate ajuta pe geologi este să descopere cum căldura din miezul mai fierbinte și mai dens scapă în manta. Diferențele de compoziție dintre aceste două straturi sunt mai mari decât sunt între roca de suprafață solidă și aerul de deasupra acesteia. Cercetarea a fost publicată în Science Advances.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
