Cine va mai locui în România peste 20 de ani?
Milioane de români au plecat, tinerii nu-și găsesc locul, iar statul importă masiv forță de muncă. România trebuie să-și păstreze oamenii acasă, nu să-i înlocuiască, a zis Claudiu Târziu, membru al Grupului ECR.
Claudiu Târziu avertizează asupra schimbărilor produse pe piața muncii din România. El a zis că politicile adoptate de stat în ultimii ani, combinate cu plecarea unui număr foarte mare de români în străinătate și aducerea muncitorilor din afara Uniunii Europene, ar putea avea consecințe demografice majore pe termen lung.
Claudiu Târziu, membru al Grupului ECR, vorbește despre riscul unei „înlocuiri de populație”, expresie pe care o folosește pentru a descrie un scenariu în care depopularea României continuă, în timp ce deficitul de forță de muncă este acoperit tot mai mult prin aducerea lucrătorilor străini.
Șase milioane de români au plecat din țară
„România se află în fața unui fenomen migrator care, în timp, ar putea duce la înlocuirea de populație. Premisele tocmai au fost create. Pe scurt, guvernanții noștri au făcut tot posibilul ca șase milioane de români să plece din țară.
De asemenea, s-au opus ca vreun etnic român fără cetățenie română, din comunitățile istorice din jurul României, să poată munci la noi. Peste toate, sîntem primii din UE la taxarea forței de muncă: 47%. Poate și de aceea, aproape trei din zece tineri români nu au loc de muncă. Mai precis: 28,8%. Cea mai mare rată a șomajului la tineret din Uniune. Dublă față de medie. În paralel, România importă forță de muncă ieftină din Asia.
Așa se face că astăzi avem, de pildă, cei mai mulți nepalezi după Marea Britanie și Portugalia: 57.000. Numărul total al muncitorilor din afara UE trece de 160.000, la jumătatea anului 2026. Iar numărul lor va crește. Nu e o coincidență, este rezultatul unor decizii care par a face parte dintr-un program. La problema forței de muncă și la aceea a depopulării României, guvernanții, indiferent de culoarea politică, au venit cu aceeași soluție: import de lucrători de pe alte meridiane.
Din punct de vedere practic, îi înțelegi pe angajatori, care vor forță de muncă mai ieftină și lipsită de pretenții. Din punct de vedere uman, îi înțelegi pe asiaticii foarte săraci care caută o pîine mai albă în Europa. Nici nu avem, pînă acum cel puțin, nimic de reproșat celor care vin. Cei care au ajuns legal aici nu sînt încă o problemă”, a zis Claudiu Târziu.
„Problema este că statul român a ales calea cea mai comodă, nu pe cea corectă. Iar astfel a deschis posibilitatea înlocuirii de populație. Vor spune unii că permisele de muncă sînt limitate. Așa este, doar că statul habar nu are ce se întîmplă cu aceia care nu mai au forme legale de ședere. Între 2022 și 2024, autoritățile au eliberat avize de muncă pentru 310.000 de străini. La finalul lui ianuarie 2025, doar 102.000 mai aveau drept de ședere pentru muncă. Restul, aproape 208.000 de oameni, au dispărut din evidențe.
IGI nu are o situație clară despre ce s-a întîmplat cu ei. Unii s-au întors acasă. O mie au fost returnați de autorități. Alții au folosit România ca poartă de intrare în Schengen și au plecat mai departe, spre Vest. Iar alții, un număr pe care nimeni nu-l cunoaște, au rămas aici, muncind ilegal. În final, atrag atenția că nu ne poate fi totuna dacă vatra națională rămîne a românilor sau va fi ocupată de popoare cu totul străine de cultura, credința, obiceiurile și istoria noastră”, a mai zis Claudiu Târziu, membru al Grupului ECR.
Articolul este finanțat de Grupul ECR din Parlamentul European.
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:L_202501410
