La noi, ”Fiziologul” vine din literatura bizantină prin canal sârbesc.
Ca manual, ”Fiziologul” este elementar și naiv, populat mai mult cu animale fictive decât reale. În general, în ”Fiziolog” se dă o descriere sumară a speciei, pentru a trece la lecția morală. Să exemplificăm cu elefantul (”pilul”) și cu două specii himerice: ”inorogul”( bazată pe rinocer) și ”stratocamilul” (o combinație între struț și cămilă, după apelativul științific latinesc al struțului: struthio camelus):
„Pilda de pil. Pilul nu are încheeturi la picioare, ce când va el să se odihnească, el se razimă de un copaci și stă într-un picior, iară vânătorii merg la acel copac ce se razimă el furiș, și-l taie cu herăstrăul; și se ține(copacul) în puținel și să ascund vânătorii, și merge pilul la copac și să razimă de copac, iară copacul cade și pilul încă cade și nu se mai poate scula, și-l ucid vânătorii. Așa și tu ome, până ești pe lume, să nu te razimi pre avuție sau să te lauzi cu vitejia, ce te razimă pre Dumnezeu ziua și noaptea, că vine moartea ca vânătoriul și-ți va tăia zilele, și veri căde și te vor ucide draci pre tine și pre sufletul tău. Iară pilița, când va să fete vițelul ei, iară ea intră în apă mare până la pântecele ei și va făta și cade în apă, iară mumă-sa îl ia cu râtul și pre supt pântece și poartă pre rât 10 zile tot pre apă până i se țepenesc picioarele și iese cu el afară și-l apleacă. Așa și tu ome, socotește-ți viiața pre această lume cumu-ți va fi că înoți într-însă, ca să nu te îneci în păcate…”
Citește și: Cum a cucerit armata română Budapesta în 1919?
”Pentru inorogul. Inorogul este gadină(dihanie) mare și cu un corn în frunte mare și iaste ager și agiunge pre căprioara, și o lovește cu cornul și o împunge. Deci, tot o poartă în corn 40 de zile până putrezește și cade din corn, și până o poartă numai cu limba linge sângele ei și scurcă(scurge) tot lingând sângele. Aceia îi este hrana foarte cu nevoie și încă ziua de trei ori spre răsărit, și se roagă lui Dumnezeu”…. ”Așa și tu ome, nu uita de Dumnezeu, ce te roagă svinției sale ziua și noaptea”.
”Pentru stratocamilul spun: Stratocamilul ieste pasăre mare. Și când oao oul îl lasă în apă, și-l clocește cu ochii și caută spre el iară de va căuta într-altă parte, ea strică oul. Și iaste un șarpe lung de 50 de coți, și merge la stratocamil și stă și el lângă pasăre doară cum va căuta spre el stratocamilul, să strice ou. Așea și tu ome să te păzești de dracul, că tot stă lângă tine, doară ar întoarce omul să cate spre el și pre năravul lui, până te va dobândi și pre tine și pre sufletul tău va să-l ducă în iad”.
Învățăturile morale sunt introduse, după cum se vede, în mod silnic, adesea fără vreo legătură. Pentru ca cititorul să ia aminte se inventează animale cu aspecte cât mai înfricoșătoare. Asemenea animale fantastice au trecut mai apoi în basme. ”Fiziologul” are o faună himerică bogată. De aici vine ”finixul”, pasărea cu capul de aur ce renaște din propia-i cenușă, apoi ”vasilicul”, un balaur cu privire ucigătoare. Mai avem ”calandrinonul”, pasărea cu puteri vindecătoare, ”indropul”, calul de mare, voievodul peștilor. Există de asemenea zgripsorul, pajura cu două capete. Animale sălbatice întruchipează calități sau defecte: șoimul- curajul, iepurele-frica, ursul-mânia, păunul-îngâmfarea, pelicanul care-și sfâșie pieptul pentru a-și grăni puii- jertfa, privighetoarea- onestitatea și constanța în dragoste.
Dimitrie Cantemir
Cel care a popularizat struțocămila, cu sensul peiorativ, a fost Dimitrie Cantemir. În ”Istoria Ieroglifică” Cantemir utilizează nume de animale pentru a înlocui personaje reale. Învățatul moldovean pornește de la faptul că ”strutocamila nu zburătoare, ce pedeastră este”. Strutocamila sau strutocamilă e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită şi vita păsărită”. Dimitrie Cantemir folosește acest termen pentru a-l desemna pe Mihai Racoviță, domn al Moldovei de 3 ori și domn al Valahiei de 2 ori, deci o stratocamila(struțocămilă), nici moldovean, nici muntean.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
