Sfânta Cuvioasă Melania Romana s-a născut la Roma într-o familie de nobili, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. A fost silită de către părinţii săi să se căsătorească cu un tânăr nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii, scrie crestinortodox.ro. După naşterea celui de-al doilea copil, Melania şi Alpinian au hotărât să stea împreună doar ca frate şi soră.
După o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul. Atunci au hotărât să împartă averea săracilor, bisericilor şi manăstirilor. Au călătorit în multe ţări şi cetăţi. Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea rânduiala de rugăciune şi citea mereu în întregime toate Sfintele Scripturi. Sosind la Alexandria, ei au primit binecuvântarea Sfântului Chiril.
După aceea, au călătorit la Ierusalim şi s-au stabilit la Muntele Măslinilor. Acolo Cuvioasa Melania a trăit într-o peşteră vreme de paisprezece ani. A întemeiat o mănăstire de bărbaţi şi o alta de femei. La chemarea unei rude de-a ei, cuvioasa a călătorit la Constantinopol şi l-a convertit la credinţa creştină pe senatorul păgân Volusian. S-a întors la Muntele Măslinilor, unde a trecut la Domnul în anul 439.
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
