Atunci când nu ai la îndemână un tirbușon, primul lucru pe care trebuie să îl iei în calcul este valoarea vinului pe care urmează să îl desfaci. Dacă este o sticlă de colecție, o raritate sau un vin de înaltă calitate, orice încercare improvizată ar putea compromite experiența. În astfel de cazuri, răbdarea este cheia: mai bine amâni deschiderea până când ai un instrument adecvat. În schimb, dacă este vorba despre un vin de consum obișnuit, poți încerca fără ezitare una dintre metodele testate de pasionații de vin din întreaga lume.
Una dintre cele mai populare soluții este folosirea unui holșurub și a unui ciocan. Prin înfiletarea holșurubului în dopul din plută și tragerea acestuia cu ajutorul părții de scos cuie a ciocanului, efectul este asemănător cu cel al unui tirbușon clasic. Este o metodă simplă, dar eficientă, care necesită doar puțină atenție pentru a evita ca dopul să se rupă în interiorul sticlei.
Dacă nu ai la îndemână un holșurub sau un ciocan, poți opta pentru o soluție și mai directă: împingerea dopului în sticlă. Acest lucru se poate face cu ajutorul unui obiect cu capăt rotunjit și solid, cum ar fi o lingură de lemn sau mânerul unei ustensile de bucătărie. Important este să eviți obiectele ascuțite sau fragile, cum ar fi lamele de cuțit, care pot fi periculoase și ineficiente.
O metodă mai tehnică, dar la fel de spectaculoasă, implică o pompă de bicicletă și un ac de seringă. Prin introducerea acului în dop și pomparea aerului în sticlă, presiunea internă va crește până când dopul va fi împins afară. Este o metodă curată și elegantă, care necesită totuși puțină îndemânare și atenție la detalii.
Dacă nu ai la îndemână nimic altceva decât o brichetă, chiar și căldura poate deveni aliatul tău. Încălzirea gâtului sticlei, imediat sub dop, va provoca dilatarea aerului din interior și, implicit, creșterea presiunii. În câteva momente, dopul va fi împins singur în afară, fără efort suplimentar. Evident, trebuie să manevrezi flacăra cu grijă și să te asiguri că sticla nu este expusă prea mult timp la sursa de căldură, pentru a evita fisurarea.
O soluție clasică, dar mereu eficientă, implică folosirea unui pantof. Metoda presupune așezarea sticlei cu dopul în jos, în interiorul pantofului, și lovirea repetată a bazei acesteia de o suprafață verticală, precum un perete. Pantoful amortizează șocul și protejează sticla, în timp ce forța loviturilor determină dopul să iasă treptat. Când acesta este suficient de scos, poate fi tras cu mâna. Este o metodă care necesită puțină forță, dar și atenție, mai ales dacă te afli într-un spațiu închis.
Există chiar și variante mai amuzante, în care pantoful cu toc al unei doamne poate fi transformat într-un instrument improvizat pentru împingerea dopului. Deși dopul va rămâne în interiorul sticlei, vinul poate fi turnat fără probleme, mai ales dacă nu ești preocupat de estetică sau decantare.
După ce ai reușit să deschizi sticla, nu uita că vinul, în special cel roșu, își atinge adevăratul potențial doar după ce a fost lăsat să respire. Acest proces, cunoscut sub numele de decantare, este esențial în cazul vinurilor roșii tinere sau cu structură taninică puternică. Prin contactul cu aerul, vinul capătă profunzime, iar aromele sale devin mai complexe și mai plăcute.
Decantarea se face de obicei într-un recipient special, denumit decantor, confecționat din sticlă și cu o formă care favorizează oxigenarea. Timpul necesar pentru decantare variază între 30 și 60 de minute, în funcție de tipul vinului. Nu este nevoie să decantezi vinurile roșii ușoare și cu structură delicată, iar vinurile albe nu au, în general, nevoie de acest proces.