Săpunul de casă, exact ca în copilărie. Cum îl poți face și tu

Secretul acestei rețete străvechi începe cu ingredientele de bază, aproape neschimbate în toate regiunile țării. Grăsimea de porc era adunată cu grijă, fie sub formă de slănină topită, jumări ori resturi de la prăjeli, ajungându-se adesea la patru kilograme de untură. Pe lângă aceasta, săpunul de casă avea nevoie de un kilogram de sodă caustică și zece litri de apă.

În amestec se presară și o mână de sare grunjoasă, care avea rolul de a lega compoziția. În funcție de zonă sau de preferințele fiecărei familii, se adăugau și plante cu proprietăți terapeutice și parfum discret, precum frunzele sau florile de urzică, mușețel, mentă ori pelin. În unele gospodării, bunicile foloseau lavandă pentru a da o notă aparte săpunului, atât prin miros, cât și prin beneficiile sale calmante.

Procesul în sine era aproape un ritual, transmis din mamă în fiică. Totul începea cu pregătirea unui tuci de fontă, așezat pe focul sobei sau al cuptorului de afară, exact așa cum făcea odinioară bunica. În acesta se puneau pe rând ingredientele, începând cu grăsimea și continuând cu apa, soda caustică și sarea. Prepararea săpunului necesita răbdare și atenție, fiindcă întreaga compoziție trebuia fiartă încet, timp de șapte-opt ore, amestecând constant cu o lingură mare de lemn, pentru a evita lipirea și arderea.

Un aspect foarte important ținea de manipularea sodei caustice, o substanță care poate provoca arsuri serioase dacă intră în contact direct cu pielea. Din acest motiv, gospodinele purtau mănuși de cauciuc și ochelari de protecție atunci când o turnau în amestecul care avea să devină săpun.

La finalul lungului proces, după ce focul era stins, compoziția trebuia lăsată să se răcească bine. Odată întărit, săpunul era tăiat cu un cuțit în bucăți potrivite și așezat la uscat, gata să fie folosit luni de zile pentru spălatul mâinilor, al hainelor și chiar al părului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News