Povestea unei pasiuni copleşitoare: “Eva”
„Un mare roman de dragoste, sau o carte îndrăzneaţă şi impudică?”, se întreabă cronicarul de la L’Express.
În iarna anului 1980, în Paris, un bărbat se urcă nici el nu ştie cum într-un Citroën şi vede pe scaunul din faţă o fetişcană de cincisprezece ani, îmbrăcată elegant, care se agită şi urlă la cei din maşină.
Fascinanta fetişcană este Eva Ionesco, un copil sălbatic, clientă a barurilor şi localurilor de lux din Paris, dar şi a şcolilor de corecţie franceze.
După ce a dobândit o faimă dubioasă în urma fotografiilor erotice, la limita pornografiei şi pedofiliei, pe care i le făcuse mama ei pe când Eva avea doar unsprezece-doisprezece ani, fetiţa de odinioară – devenită actriţă şi producătoare de film – îl va reîntâlni pe narator trei decenii mai târziu.
Povestea de dragoste ce-i apropie pe cei doi este, deopotrivă, ocazia şi pretextul recuperării unui trecut frământat, cel al Evei, copila exploatată, revoltată şi, într-un târziu, maturizată, o reluare a firului unei istorii scandaloase, cu numeroase episoade controversate, unde moartea, drogurile şi degradarea sunt peste tot.
În acelaşi timp, romanul lui Simon Liberati are în fundal un peisaj dezabuzat, pigmentat de concerte punk, petreceri epuizante şi o nebunie dezlănţuită, într-o lume ce nu mai caută nici un viitor.
Eva, de Simon Liberati, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză şi note de Mădălin Roşioru, şi în ediţie digitală.
„Sub pana lui Liberati, fosta puştoaică supramediatizată şi pângărită de propria mamă devine personaj de roman. Autorul aruncă o lumină crudă asupra tuturor chipurilor Evei şi conferă un suflu literar celor o mie de vieţi ale acesteia într-un roman de dragoste impresionant”, notează Gala
„O iubire ca un legământ sacru, ca o vrajă, în care autorul îşi găseşte propria mântuire”. (Télérama)
„Eva este povestea unei pasiuni copleşitoare şi, în egală măsură, un portret splendid al celei mai extravagante femei-copil, o carte făcută din plămada din care apar marile romane de dragoste şi care nu ezită să dezvăluie faţa întunecată a sentimentelor. E un roman întortocheat şi neliniştitor, care tulbură cititorul, fiindcă pretinsa lui eleganţă rafinată nu e decât o faţadă menită să ascundă fragilitatea celor ce se iubesc”, se poate citi în L’Express.
Simon Liberati (n. 1960), scriitor, scenarist şi jurnalist francez, face parte din generaţia de intelectuali rebeli din Franţa anilor 1970. A urmat studii de filologie clasică la Sorbona, apoi a lucrat la reviste precum FHM, Cosmopolitan, Grazia şi 20 ans înainte de a se dedica literaturii. Susţinător al libertăţii neîngrădite a individului şi promotor al unui decadentism dandy nu doar intelectual, ci şi în viaţa personală, scriitorul prefaţează reeditarea cărţii lui Jules Barbey d’Aurevilly Du dandysme et de George Brummell, apărută în 2008. În acelaşi an va fi arestat împreună cu prietenul său, scriitorul Frédéric Beigbeder, pentru consum de droguri în public. Liberati debutează în 2004 la Flammarion cu romanul Anthologie des apparitions, urmat în 2007 de Nada exist. În anul 2009 îi apare volumul L’Hyper Justine, recompensat cu Prix de Flore, iar în 2011 publică Jayne Mansfield 1967, pentru care primeşte Prix Fémina. Simon Liberati este căsătorit cu actriţa şi cineasta Eva Ionesco, subiectul romanului său omonim, apărut în Franţa în toamna anului 2015.
„Spioana”, un nou bestseller de Paulo Coelho,
Paulo Coelho este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, cărtile sale traduse în 81 de limbi şi editate în peste 170 de ţări atingând, până în prezent, vânzări de peste 210 milioane de exemplare în întreaga lume, iar în România, de peste un million trei sute de mii de exemplare.
Spioana, un nou bestseller de Paulo Coelho, apare în toamna lui 2016 aproape simultan în peste 35 de limbi, printre care: engleza, portugheza, franceza, germana, italiana, ebraica, polona, spaniola, suedeza, araba, turca, norvegiana etc. Ediţia în limba română, publicată de Editura Humanitas Fiction, este disponibilă în librării din 10 octombrie.
Mata Hari. Singura ei vină: a fost o femeie liberă.
O dansatoare care a şocat şi a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii.
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei.
Înalta societate a adulat-o şi a detestat-o, ziarele au elogiat-o şi au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducţia.
La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase şi independente femei din istorie. De la copilăria într-un orăşel olandez, la viaţa traumatizantă alături de un ofiţer alcoolic în Java şi până la anii de glorie în capitala Franţei, Spioana este un puzzle fascinant şi o lecţie admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism şi luciditate.
“Sunt o femeie care s-a născut în epoca nepotrivită şi nimic nu mai poate schimba lucrurile. Nu ştiu dacă lumea îşi va aminti de mine, dar dacă aşa va fi, mi-aş dori să mă ţină minte nu ca pe o victimă, ci ca pe o persoană care a luat hotărâri curajoase şi a plătit fără teamă preţul ce trebuia plătit”, spune eroina lui Paulo Coelho.
“Lumina dintre oceane”, în topurile celor mai vândute titluri
O devastatoare poveste de iubire într-o lume fără răspunsuri sigure
The Light Between Oceans/ Lumina dintre oceane, adaptarea cinematografică a romanului omonim semnat de M.L. Stedman, a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția (ediția nr. 73, 31 august-10 septembrie). Ecranizarea lansată în data de 1 septembrie poartă semnătura regizorului Derek Cianfrance – acesta fiind și autorul scenariului adaptat după romanul scriitoarei de origine australiană M.L. Stedman – și îi are ca protagoniști pe Alicia Vikander, Michael Fassbender și Rachel Weisz.
Los Angeles Times (nr. din data de 30 august 2016) publică o listă de opt cărți de citit înainte ca ecranizările acestora să intre în cinematografe. Lumina dintre oceane se află chiar în debutul articolului semnat de Michael Schaub.
În SUA, cartea a reintrat în topurile celor mai vândute titluri : The New York Times (locul 2, fiction/ ediție tipărită+ebook), Amazon.com (locul 18), USA Today (locul 3/ ediție tipărită+ebook+mass market).
După patru ani de coşmar petrecuţi pe fronturile Primului Război Mondial, Tom Sherbourne se întoarce în ţara natală, Australia, angajându-se paznic de far pe Ianus Rock, o insulă aflată la distanţă de o jumătate de zi de coastă. Izolaţi de restul lumii, Tom şi frumoasa lui soţie, Isabel, încearcă zadarnic să devină părinţi. Când orice speranţă părea pierdută, pe ţărm eşuează o barcă ducând un cadavru şi un nou-născut. Încălcându-şi principiile, Tom şi Isabel decid să păstreze copilul, considerându-l un dar de la Dumnezeu. După doi ani, când se întorc pe continent, descoperă că hotărârea luată le-a schimbat iremediabil destinele.
„Iată un roman în care salvarea unui personaj aduce cu sine pierderea tragică a altuia, deşi noi, cititorii, am vrea cu disperare să nu moară nimeni. Lectura romanului Lumina dintre oceane este o experienţă halucinantă, dramatică”, afirmă Monica Ali.
„O minunată poveste a iubirii şi a pierderii, a dreptăţii şi a răului, a ceea ce oricare dintre noi ar face pentru cel iubit”, consideră The Boston Globe
„Descrierile labirintice ale sălbaticei coaste a Australiei sînt fascinante, cum fascinantă este şi uşurinţa cu care scriitoarea stăpâneşte vechile poveşti ale locului. Pe măsură ce cuplul de la far este atras în împrejurări din ce în ce mai tragice, cele două stranii destine devin cumva apropiate, familiare”, apreciază The New Yorker.
Scriitoarea M.L. Stedman s-a născut şi a crescut în Australia, iar în prezent locuieşte în Londra. Lumina dintre oceane, primul ei roman, este bestseller internaţional şi a fost tradus până acum în peste treizeci de limbi.
„Cer întunecat. Fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie”
„Acest volum spune povestea unor copii forţaţi să-şi abandoneze căminul şi familia. O mărturie despre curajul celor care fug din zone de conflict în căutarea siguranţei”, notează The Independent.
În 2006, după ce tatăl şi bunicul lui au fost ucişi de armata americană, Gulwali Passarlay a fost trimis de mama sa departe de Afganistan. Avea 12 ani.
A pornit într-o călătorie lungă şi anevoioasă, în cursul căreia a fost închis, a suferit de foame şi a fost victima cruzimii şi a violenţei. A fost cât pe ce să-şi piardă viaţa în adâncurile Mării Mediterane, a îndurat brutalitatea celor care ar fi trebuit să aibă grijă de copii şi a stat o lună într-un lagăr din Calais. A reuşit în cele din urmă să ajungă în Marea Britanie, unde a fost înscris la şcoală, fiind admis apoi la una dintre universităţile de elită.
Asemenea lui, mii de oameni îşi riscă viaţa încercând să fugă din zonele de conflict. Mulţi mor în cursul călătoriei; unii sunt trimişi înapoi, urmând să fie închişi sau omorâţi; puţini sunt cei ce supravieţuiesc şi ajung în ţări care le oferă o nouă şansă. Gulwali povesteşte despre hotărârea şi curajul care triumfă împotriva tuturor adversităţilor.
Cartea semnată de Gulwali Passarlay împreună cu Nadene Ghouri a apărut la Editura Polirom, traducere de Adina-Maria Simion.
„O poveste impresionantă... o viaţă care a fost pe punctul de a se pierde înainte de vreme înfloreşte acum plină de speranţă”, apreciază The Times.
„În perioada scrierii acestei cărţi – sfârşitul lui iulie 2015 – se ştia că mai bine de două mii de bărbaţi, femei şi copii s-au înecat în Marea Mediterană doar în acest an. Este posibil ca cifra neoficială să fie mult mai mare. Povestea lor s-a încheiat în felul în care începe cartea lui Gulwali, care ar fi putut fi foarte bine unul dintre ei, cu vocea stinsă în adâncurile apelor reci. Vă las cu gândul ăsta”, scrie Nadene Ghouri.
Gulwali Passarlay a ajuns în Marea Britanie după o călătorie plină de aventuri, care a durat un an şi l-a purtat prin opt ţări. Aici studiază ştiinţe politice la Universitatea din Manchester. Este membru al unor prestigioase grupuri politice, de ajutor şi de tineret şi intenţionează să candideze la un moment dat la preşedinţia Afganistanului. În 2012, înaintea Jocurilor Olimpice desfăşurate la Londra, a fost invitat să poarte torţa olimpică.
Nadene Ghouri, jurnalistă distinsă cu mai multe premii, a fost corespondentă pentru BBC şi pentru Al Jazeera English. Este coautoarea volumelor The Favored Daughter (bestseller New York Times) şi Born into the Children of God. A fost writer in residence la Gladstone’s Library, în Ţara Galilor. A consiliat Ministerul de Externe britanic şi mai multe agenţii internaţionale de ajutor cu privire la comunicarea strategică şi pentru consolidarea păcii. De asemenea, a format jurnalişti şi a ajutat la înfiinţarea unor posturi de radio în unele dintre cele mai periculoase ţări din lume.
“O hologramă pentru rege”, parabolă despre America de azi
Romanul O holograma pentru rege, de Dave Eggers, finalist la National Book Award, este o parabolă despre America în economia globală, scrisă cu ritm şi mult umor. A fost ecranizat în 2016, în regia lui Tom Tykwer, cu Tom Hanks în rolul principal.
„Dave Eggers nu urmăreşte să transforme povestea lui Alan într-o parabolă existenţialistă despre condiţia umană. El reuşeşte însă ceva la fel de percutant: să scrie povestea mustind de umor, dar şi de emoţie, a chinurilor prin care trece un om, oferind totodată şi un stop-cadru luminos al zilelor noastre”, scrie Michiko Kakutani, în New York Times.
Alan Clay este un consultant de 54 de ani care lucrează pe cont propriu, divorţat şi tatăl unei fete, Kit, studentă, căreia trebuie să-i plătească taxele şcolare. Datorită unui proiect grandios, un sistem de teleconferinţe holografic din Oraşul Economic al regelui Abdullah (KAEC), Alan ajunge într-o zonă aridă din Arabia Saudită, unde urmează să se ridice această aşezare spectaculoasă. Regele însă întârzie să apară, iar Alan şi cei trei tineri care fac parte din echipa lui îşi petrec zilele într-un cort alb, lipsiţi câteodată şi de conexiune la Internet. Pe acest fundal, angoasele apar şi, curând, lucrurile iau o întorsătură cu totul neaşteptată. În deşertul în care se ridică feericul oraş totul este un joc al iluziilor, iar Alan trebuie să încerce să nu le rămână captiv.
Dave Eggers a fost supranumit copilul teribil al literaturii americane de început de mileniu. Volumul sau de debut, Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius, 2000; Humanits Fiction, 2012), aflat între demers autobiografic şi ficţiune, a devenit imediat un bestseller, numărându-se printre finalistele la Pulitzer Prize, în 2001, şi fiind desemnat „Cartea anului“ de publicaţiile Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, Washington Post şi Time. Doi ani mai târziu a publicat romanul Să te ţii alergătură! (You Shall Know Our Velocity; Humanitas Fiction, 2007), încununat cu Independent Book Award în 2003. Romanul său din 2006, What Is the What: The Autobiography of Valentino Achak Deng, a fost finalist la National Book Critics Circle Prize în 2006 şi a primit Prix Médicis Étranger în 2009. În acelaşi an a publicat volumul Zeitoun, povestea emoţionantă a unui supravieţuitor al uraganului Katrina, care rămâne în New Orleans în timpul dezastrului şi salvează oameni cu ajutorul unei canoe. Cartea a fost recompensată cu American Book Award, Los Angeles Times Book Award, Dayton Literary Peace Prize (2010) şi, în Germania, cu Albatross Preis (2012). Urmează bestsellerurile O holograma pentru rege (A Hologram for the King), în 2012, şi The Circle, în 2013. Heroes of the Frontier, ultimul său roman, apare în 2016. Eggers este fondatorul unei cunoscute edituri din San Francisco, McSweeney’s, şi s-a implicat în diferite programe de activism cultural. A mai primit PEN American Center’s Award of Honor (2011) şi Inforum’s 21st Century Visionary Award (2012).
“Ulysses 732. Romanul romanului”
Conceput sub forma unui triptic, impresionantul volum Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş, a apărut recent la Editura Polirom. Autorul încearcă să prezinte o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrisă în limba engleză în secolul XX, cât şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia.
Istoria romanului urmăreşte etapele cristalizării ideii şi ale execuţiei proiectului, precum şi complicata poveste ce a urmat după tipărirea semilegală a romanului în Franţa, avatarurile în justiţia americană şi consecinţele pentru destinul cărţii. Ea arată cum Ulysses a devenit un punct de răscruce în evoluţia literaturii secolului XX şi a celui actual, indiferent că a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalităţi de exprimare a culturii populare.
„Figura lui James Joyce se leagă în mintea mea de cîteva reprezentări grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig la desenul-spirală al lui Brâncuşi (şi replica seacă a tatălui scriitorului: «Jim s-a schimbat mai mult decît mi-am închipuit»), de la rîndurile înfiorate ale Sylviei Beach la fotografia din 1916, făcută în atelierul lui Alex Ehrenzweig din Zürich, la masca mortuară confiscată, într-o decizie macabră, de Carola Giedion-Welcker. Mai apropiate în timp de propunerile grafice ale Oanei Babeţi şi de minunata interpretare vizuală a lui Devis Grebu, aflată pe coperta acestei cărţi. Iar din vara lui 2016, la Trieste, pe Canal Grande, de statuia baletînd greoi între mişcare şi repaus a unui bărbat obosit, uzat, ezitant şi derutat.
Iată-mă, aşadar, în această după-amiază a lui 14 august 2016, umăr la umăr cu sculptura lui Joyce de pe Ponte Rosso. Indicaţiile celor trei fotografi sarcastici, jucînd scena covorului roşu de la Cannes, mitraliază nemilos: «Eşti prea departe!», «Eşti în afară!», «Eşti mult în spate!». Cuvintele nu sînt descrieri spaţiale, ci judecăţi de valoare. Fiecare propoziţie e o condamnare, o notă de plată pentru îndrăzneala de a mă fi apropiat de inima – fie ea şi de bronz – a mitului. Înfrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic împotrivă să-l însoţesc pînă de partea cealaltă a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atenţie politicoasă, încordată şi deopotrivă abstrasă, acordată de el oricărui trecător. Chiar şi unuia sortit să rămînă mereu prea departe şi prea în urmă”, mărturiseşte Mircea Mihăieş.
„A sosit timpul să reconectăm romanul Ulysses la viaţa de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernişti au recurs la tehnici dificile pentru a împiedica noile valuri literare să le confişte ideile. Joyce a presimţit că adevărata urgenţă e să-şi apere cartea şi noile valuri literare de specialiştii analfabeţi şi de elitele tehnocrate. În timp ce alţi modernişti se temeau de capetele de hidră ale mulţimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cît de plină de iubire, complexă şi pozitivă este mintea oamenilor obişnuiţi. Ulysses le conferă acestora tratamentul sărbătoresc ce fusese rezervat cîndva doar aristocraţilor”, apreciază Declan Kiberd.
Mircea Mihăieş (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatură engleză şi americană la Universitatea de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014). A primit de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la o biografie ficţională a personajului Molly Bloom.
Volumul va fi lansat, în prezenţa autorului, la Tîrgul de Carte Gaudeamus sâmbătă, 19 noiembrie, de la ora 14:30, la standul editurii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
