Victor Eşanu, chirurg din Cluj: câţi furnizori au suferit pierderi, câţi sponsorizează Puterea

După ce un medic de familie ne-a scris şi a demonstrat cu cifre afirmaţiile false referitoare la venitul de 9000 de euro pe lună ale unui medic de familie, un alt cititor DCNews, medicul Victor Eşanu, face o analiză a sistemului de sănătate în care arată restricţiile sunt, totuşi, necesare.

Vă prezentăm mai jos textul primit de la Victor Eşanu:

”Oricât ne-ar displace ideea unor reduceri în sistemul de sănătate, trebuie să recunoaștem că, fiind vorba de banul public, nemaivorbind de perioada de criză pe care o traversăm, unele restricții se impun indiscutabil. În avangarda acestei reforme aflându-se CNAS vom analiza modificările anunţate de d-l preşedinte al acestei instituţii şi realizate în parte.

(În paranteză vom spune că titulatura pompoasă ascunde de fapt o AGENȚIE DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII a ministerului și nimic altceva. Nu poate fi vorba de ASIGURĂRI, căci lipsesc polițele, contractele și despăgubirile. Nici de Sistemul de Sănătate, căci banii se adună în bugetul consolidat al statului, repartizându-se apoi pe ministere, printr-o hotărâre de guvern.)

Dar să revenim la "tăierile" impuse de CNAS. O analiză atentă relevă că după mai mult de 12 ani de încercări disperate, de a defini PACHETUL MINIM de SERVICII, acest lucru a fost realizat prin noul CONTRACT CADRU.

(Aici se impun alte două paranteze:

Prima

- pachetul minim de servicii impus este unul exclusiv FINANCIAR, și nu unul medical - o listă de stări, maladii și afecțiuni, care se încadreaza sau nu. Ori în mod normal e nevoie și de unul și de celălalt.

Cel medical, după cum știm, lipsește cu desăvârșire, cum lipsesc și ghidurile medicale și multe alte atribute ale unui sistem de asigurări de sănătate autentic.

A doua

- Contractul Cadru nu este altceva decât un Cadru Contractual, deoarece reglementează contractarea serviciilor medicale, dar este un document care NU SE NEGOCIAZĂ cu nimeni niciodată, decât în cazurile de forță majoră)

Așadar CNAS și-a definit în acest an, prin "Contractul Cadru" pachetul minim, reglementând numărul serviciilor și banii pe care îi poate pune la dispoziție. Evident că totul a mers bine la medicina de ambulator - compartiment anexă, strangulat la maxim din toate părtțle; puțin mai greu cu medicina primară, unde medicii erau obișnuiți în ultimii ani cu venituri substanțiale; și aproape deloc cu spitalele.

Vom încerca să analizăm pe scurt fiecare compartiment.

Sistemul medicinei de AMBULATOR trebuia, în conformitate cu promisiunile tuturor guvernelor de până acum, sa devină baza sistemului sanitar, înlocuind spitalele - prea multe, prea mari şi prea costisitoare - , constituind o a doua barieră (după medicină primară) în faţa spitalizărilor.

Printr-o subfinanţare cronică şi printr-o legislaţie "originală", care permite medicului de familie să trimită pacientul direct la spitale, medicina de ambulator a devenit lăcaşul de tratament al pensionarilor, stundenţilor, şomerilor şi a păturilor defavorizate - adevărate centre sociale.

Această stare, de fapt, o poate constata oricine vine la un cabinet de specialitate.

Să nu uităm şi de inventarea AMBULATORIILOR DE SPITAL - un sistem ingenios de redirecţionare a fondurilor destinate ambulatoriilor catre instituţiile cu paturi.

Aşadar, proclamând cu orice ocazie, ca ambulatoriile vor deveni un "stâlp" al sistemului, s-a făcut totul ca ele să nu aibă nici o şansă şi nici un viitor.

Să revenim la medicina de familie.

Justificarea măririi fondurilor destinate acestui compartiment cu 120%, pe vremea ministeriatului Nicolaescu (PNL), era ca aceste sume substanţiale (pentru Romania) nu vor constitui ÎN NICI UN CAZ venituri, ci vor ajuta la cumpărarea de ecografe, minilaboratoare, aparatură medicală. În acest fel se pregătea, chipurile, creşterea ponderii adresabilităţii către medicina primară ÎN DAUNA SPITALELOR. Dar ce să vezi - SURPRIZĂ!

Numărul internărilor creşte necontenit şi SE FINANŢEAZĂ fără nici o problemă, aşa că nevoia de a achiziţiona aparatura medicală a cam dispărut de la sine.

În acest mod banii destinaţi modernizării cabinetelor medicilor de familie au rămas la dispoziţia titularilor.

Analizând acest fenomen, în coroborare cu creşterea progresivă a numărului internărilor în spitale, nu poţi să nu dai dreptate şi reprezentanţilor CNAS.

În acelaşi timp, e la fel de adevărat că nu medicii de familie trebuiau să reducă activitatea din spitale, iar dacă legislaţia le permite să trimită pacienţii direct la cel mai mare şi 0mai bine dotat spital - asta este.

Am ajuns şi la instituţiile cu paturi - cel mai costisitor compartiment a sistemului sanitar.

Încercarea de a limita internările va avea de înfruntat obstacole deosebit de grele.

Mă gândesc la sistemul farmaceutic - singurul care raportează profit pe timp de criză, şi care nu a permis trecerea la finanţarea din bugetul Casei exclusiv a genericelor, cum se întâmpla în Europa (dar şi în est).

Mă gândesc la acei furnizori de lenjerie, pijamale (de până la 200 de euro bucata), mobilier, alimente, materiale de construcţii, aparatură medicala e.t.c.(vezi scandalul de la Spitalul Militar Central).

Câti dintre ei au suferit pierderi pe perioada crizei?

Câţi dintre ei fac parte din armată de sponsori a oricărui partid aflat la guvernare?

De aici şi închiderea doar a spitalelor mici, cu rulaj nesemnificativ, în dauna celor mari - aducătoare de profituri uriaşe. (Dar la acest capitol - a închiderii spitalelor mă voi întoarce într-un material dedicat exclusiv acestei probleme).

În concluzie - încercarea CNAS de a reforma sistemul sanitar exclusiv prin metode financiare ar trebui (şi NU ESTE!) coroborată cu o reformă structurală a sistemului, prin reducerea reală a ponderii adresabilităţii către spitale, investiţii mari (şi ţintite) în modernizarea compartimentelor de medicină primară şi de ambulator.

Altfel toate eforturile declarate ale CNAS se vor sparge în zidurile ridicate de SPITALE, în baricadele construite cu abilitate, care au ca scop menţinerea unor circuite financiare, aducatoare de mari profituri.

Din păcate de la această stare de fapt şi pâna la interesul pacientului - plătitor de taxe - e cale lungă."

Citeşte şi:

Ce oligarhă m-am trezit în dimineaţa asta!!! Pamfletul unui medic de familie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News