Un membru al Consiliului Economic și Social, organism consultativ al Guvernului și Parlamentului, fără al cărui aviz nu pot fi adoptate proiecte de lege, se declară șocat de afirmațiile premierului și consideră că acesta este un ”părelolog care poate face mult rău sistemului medical”.
Radu Gănescu, președintele Coaliției Pacienților cu Afecțiuni Cronice, arată, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că de ”părelologi”, care nu cunosc politicile de sănătate dar își dau cu părerea, nu ducem lipsă nici la cel mai înalt nivel. Premierul ”a dat cu oiștea-n gard”, demonstrează Gănescu.
”Am urmărit interviul domnului #premier, mai ales partea despre sistemul de sănătate, scrie Radu Gănescu. Recunosc, am fost șocat — dar nu de sistem, ci de un singur lucru: cei care pot face cel mai mult rău sănătății publice nu sunt doar cei care nu cunosc politicile de sănătate. Sunt și cei care nu le cunosc, dar își dau cu părerea cu multă siguranță.
Iar de „parerologi” nu ducem lipsă nici la nivel guvernamental. Pe partea de spitale, domnul premier a încercat măcar să prezinte lucruri apropiate de realitate. La medicamente însă, a dat cu oiștea în gard. Ni s-a explicat, ca un contabil cu foile agățate de gât, cât cheltuim în fiecare an cu medicamentele și cât „nu ne permitem”. Până aici, aproape rezonabil.
Medicina nu e suprmarket. De ce e greșită afirmația premierului
Apoi a pierdut filmul:
„În loc de un medicament foarte scump care face cam același lucru, ai putea avea un medicament și jumătate sau două medicamente generice.”
Sună economic. Sună a bilanț contabil. Doar că medicina nu este supermarket. Nu iei două produse mai ieftine de pe raft și ai făcut automat o afacere bună. De ce este greșită afirmația, punctual?
Un medicament inovativ este rezultatul unor ani de cercetare și dezvoltare a unei molecule noi și ajunge pe piață cu mult înaintea genericelor. Între apariția medicamentului inovativ și posibilitatea apariției genericelor există, în funcție de medicament și de protecția oferită de brevet și alte drepturi de exclusivitate, o perioadă care poate ajunge la aproximativ un deceniu sau chiar mai mult. Genericul apare ulterior și, pentru aceeași substanță activă, trebuie să îndeplinească cerințele de calitate și să demonstreze bioechivalența cu medicamentul de referință.
Dar aici este partea pe care premierul a sărit-o: un generic este alternativă pentru același medicament de referință, nu pentru orice medicament care „face cam același lucru”.
Două molecule diferite pot fi utilizate pentru aceeași boală și pot aparține aceleiași clase terapeutice, dar asta nu le transformă automat în produse interschimbabile. Pot exista diferențe privind indicațiile, dozele, contraindicațiile, interacțiunile, profilul de reacții adverse și răspunsul individual al pacientului.
Ilie Bolojan-omul fără expertiză care vorbește apăsat despre lucruri pe care nu le stăpânește
Așadar, „un medicament și jumătate sau două medicamente” nu este o strategie terapeutică. Este, cel mult, o operație de aritmetică făcută cu obiecte care nu sunt mereu comparabile. Și aici apare ironia.
Exact discursul care ne deranjează atât de mult — omul fără expertiză care vorbește apăsat despre lucruri pe care nu le stăpânește — apare acum din vârful sistemului, ambalat frumos în haine de rigoare bugetară.
Sigur că trebuie să ne uităm la cheltuielile cu medicamentele. Sigur că trebuie să folosim cât mai mult medicamente generice și biosimilare acolo unde există alternative adecvate. Sigur că trebuie să eliminăm risipa.
Dar economia serioasă nu se face spunând: „medicamentul acesta este scump, deci hai să luăm două care fac cam același lucru”.
Economia inteligentă înseamnă, printre altele, ca după expirarea protecției medicamentului inovativ să existe acces rapid la alternativele generice ale aceluiași medicament, atunci când acestea sunt disponibile și potrivite pacientului.
Acolo chiar poți obține economii importante fără să inventezi „medicamentul și jumătate”.
Pentru că, în sănătate, pacientul nu este o linie într-un tabel Excel, iar medicamentele nu se cumpără la ofertă: „iei unul, primești încă unul și jumătate”.
Bugetul sănătății are nevoie de economie. Dar economia are nevoie de știință, nu de presupuneri.
Restul e parerologie cu microfon”, concluzionează Radu Gănescu.
