VEZI ȘI: Ce îi pregătește Monica Macovei lui Victor Ponta
Într-o zi de 25 august (1936) s-a născut actorul Sebastian Papaiani. Tatăl său, Alecu Papaiani, grec de origine (Papayannis), era proprietarul unei curţi, undeva în mărginimea Piteştiului, unde existau apartamente de două cămăruţe închiriate de coşari, geambaşi, lustragii etc. În această zi, Sebastian Papaiani a acordat un interviu pentru DC News în care a vorbit despre gândurile sale, dar și despre vremea tinereții.
DC News: Ce gânduri aveți acum la 78 de ani?
Sebastian Papaiani: Am multe gânduri. De exemplu, acum plec undeva la țară unde vreau să stau câteva zile. Voi petrece câteva zile acolo să mă bucur de aerul curat. Nu am gânduri pe care să nu le pot realiza.
DC News: Care este motto-ul sub care v-ați ghidat viața personală și cariera?
Sebastian Papaiani: La un moment dat faci carieră din iubire. Și la vârsta asta îmi iubesc meseria așa cum am iubit-o întotdeauna. Lăcrimez când îmi aduc aminte de film și de teatru, dar mi-am dat seama că la un moment dat nu o mai faci din iubire, ci o faci din profesie. Pasiunea se transformă în profesie, ceea ce înseamnă că îți faci meseria mult mai ușor. Motto-ul a fost că mi-am iubit meseria. Unde nu e iubire, nimic nu e.
DC News: Cum era tânărul Sebastian Papaiani la 20 de ani?
Sebastian Papaiani: Nu aveam planuri, pentru că pe vremea comunistă nu aveai vise și nici planuri. Planurile ți le făceau alții. Îmi aduc aminte că pe 23 august și pe 1 Mai ne urcau într-un camion, când eram studenți, și ne ducea undeva la șosea să defilăm, să facem parte din clasa muncitoare. Am fost de două ori, dar a treia oară am refuzat și am mimat boala. De atunci nu am mai ieșit la defilare. Nu aveam gânduri, ce planuri să am? Nu se putea.
DC News: V-ați gândit să faceți și altceva în afară de actorie?
Sebastian Papaiani: Nu. Toate la mine au mers din prima. Am fost și un om norocos, nu doar un actor norocos. Dacă ai puțin noroc, pe lângă alte calități, poți avea succes.
DC News: Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați face tot teatru și film?
Sebastian Papaiani: Da, aș face aceleași lucruri, dar în altă țară. În România, nu ești apreciat. Actorii, în țară, sunt foarte puțini. Teatrul Național are cam 100 de actori... Dacă faci o socoteală de la toate teatrele, dacă găsiți vreo 1.500 de actori. Țara niciodată nu s-a purtat cu noi cum trebuie. Noi am fost așa, un fel de cooperativă. Prestam servicii către populație. Nici nu ni se spunea artiști. De ce să stai în țara asta unde nu ești apreciat și unde se fură cu vagoanele? Mai este închis câte unul din răzbunare personală, dar pentru adevărate fapte de furt... sunt condamnați mai puțini.
DC News: Avreți vreun regret?
Sebastian Papaiani: Nu regret nimic din ce-am făcut. Vorba tovarășului Traian Băsescu care spunea că nu are niciun regret după cele două mandate de președinte. Nici el nu are nimic să-și reproșeze și nici eu. Poate alții au să-mi reproșeze ceva, eu nu îmi reproșez nimic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
