Fostul preşedinte Ion Iliescu a fost acuzat, joi, de reprezentanţii Asociaţiei "21 Decembrie 1989" şi de doi jurnalişti că, în 25 decembrie 1989, ziua în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi, ar fi emis un decret prin care le comuta pedeapsa în închisoare pe viaţă.
Mărieş nu a prezentat documentul, însă a precizat că a fost obţinut de reprezentanţii organizaţiei în colaborare cu jurnalişti de la un site specializat pe ştiri juridice.
Conform lecturii lui Mărieş, decretul ar fi fost semnat de Iliescu în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi preşedinte interimar al României. Prin decret, Iliescu decidea comutarea condamnării la moarte pronunţate în cazul celor doi soţi Ceauşescu în închisoare pe viaţă, unul din temeiuri fiind acela că cei doi dictatori ar fi dat un ordin ferm trupelor de represiune să înceteze lupta împotriva revoluţionarilor.
Documentul nu a putut fi văzut de jurnalişti, însă, potrivit lui Mărieş, va fi publicat pe respectivul site.
Nici liderul asociaţiei şi nici cei doi jurnalişti prezenţi la conferinţa de presă de joi nu au dezvăluit sursa documentului, precizând totuşi că este una "extrem de sigură", informează Mediafax
Întrebaţi pe ce se bazează atunci când certifică autenticitatea înscrisului citit de Mărieş, jurnaliştii au declarat că au văzut originalul şi că scrisul este similar cu cel al lui Iliescu. Ei au admis însă că nu au comandat o expertizare a documentului, pentru a confirma veridicitatea acestuia. Ei au precizat că doar au văzut originalul, însă deţin doar o copie.
"Să-l conteste domnul Iliescu, să scoată rublele de la saltea şi să meargă în instanţă şi să ceară expertiză. Noi avem indicii solide să credem că este al domniei sale", a declarat Mărieş.
El a apreciat că "acest document arată duplicitatea lui Iliescu".
"Se vede clar că a încercat să-şi protejeze pielea în cazul în care Ceauşescu ar fi scăpat de execuţie", a mai spus Mărieş, acuzându-l din nou pe şeful statului că a "mistificat istoria" şi că a trădat idealurile revoluţionarilor şi ale Revoluţiei.
[caption id="attachment_25877" align="alignright" width="245" caption="Sursa foto: www.luju.ro"][/caption]
Președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, asigurînd interimatul funcției de Președinte al României,
Examinînd dosarul nr. 1-SP/1989 și sentința Tribunalului Militar Excepțional pronunțată astăzi 25 decembrie 1989.
Luând în considerație faptul că în vederea stopării vărsării de sînge condamnatul CEAUȘESCU NICOLAE a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat în acest sens,
DECRETEAZĂ
Art. 1 – Se comută pedeapsa capitală privind condamnatul CEAUȘESCU NICOLAE la detenție pe viață.
Art. 2 – Se comută pedeapsa capitală privind condamnata CEAUȘESCU ELENA la detenție pe viață.
Art. 3 – Dispozițiile art. 1 și 2 nu aduc nici o altă atingere dispozitivului sentinței nr. 1 din 12 decembrie 1989 privind sus-numiții condamnați.
București, 25 decembrie 1989
Președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale
ION ILIESCU
Site-ul Lumea Justiţiei scrie că ”era imposibil ca în intervalul dintre pronunţarea sentinţei de condamnare la moarte prin împuşcare şi momentul executării – care a fost de maxim 5 minute – Ion Iliescu aflat în București să fi putut vedea dosarul de la Targoviste, aşa cum pretinde în decret, ori să fi examinat dosarul şi sentinţa (care nici măcar nu era redactată)”.
De asemnea, Tudor Mărieș a lansat câteva ipoteze cu privire la scopul acestui decret.
”1 - este posibil ca Ion Iliescu să fi așteptat până în ultima clipă ordine, de la stăpânii lui, care nu erau din țară, dacă să-l asasineze sau nu pe Ceaușescu, înainte de a prelua Puterea. Motiv pentru care avea deja pregătite cel puțin două planuri. Primul de asasinare, iar al doilea de transformare a pedepsei cu moartea, în detenție pe viață, pentru că, în caz că dictatorii s-ar fi întors la Putere, să-și poată salva pielea, arătând că el i-a salvat de la executarea prin împușcare”
” 2 - este posibil ca ordinul concret de asasinare în curtea unității militare să fi fost dat, peste capul tuturor, chiar de catre generalul Victor Stănculescu (despre care anumite surse susțin că a furat agenda cu parolele conturilor secrete ale lui Nicolae Ceaușescu, el devenind în mod suspect, după Revoluție, milionar în dolari). Se cunoaște că după ce a încasat de la Înalta Curte pedeapsa definitivă cu închisoarea pentru asasinatele comise la Revoluție, Stănculescu a scăpat de necaz porumbelul: “Și i-am avut în mână pe toți!” Fără Stănculescu, care l-a adus pe Ion Iliescu în fața tuturor generalilor din MApN, ca aceștia să-l recunoască de șef, cel din urmă nu ar fi avut nicio autoritate asupra Armatei, fiind un simplu cetățean (director al Editurii Tehnice). În această variantă, dacă cineva s-ar fi întors împotriva asasinilor lui Ceaușescu cu vreun proces penal, Ion Iliescu să se poată apăra dovedind cu Decretul că el nu a aprobat împușcarea soților Ceaușescu, ci alții au făcut-o peste capul lui”
” 3 - a treia variantă, apropiată de cea anterioară, ar rezida din caracterul laș, de vânzător de oameni, al lui Ion Iliescu, care deși a ordonat constituirea tribunalului ilegal pentru lichidarea lui Ceaușescu, să poată să se eschiveze pe viitor că nu el este autorul moral al asasinării, pozând într-o persoană umanistă. Caracterul de vânzător de oameni al lui Ion Iliescu a fost demonstrat de acesta prin asasinarea soților Ceaușescu, în fapt binefăcătorii lui, care l-au numit în două rânduri prim-secretar PRC de județ, alături de care ieșea la iarba verde, la jocuri și chefuri. Această ultimă variantă ar sta în picioare dacă pe Decretul dat de Ion Iliescu ar fi fost scris executarea prin împușcare!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
