”Mă duc acum câțiva ani la parchet. Prima dată am ajuns prea târziu ca să depun plângere, că nu mai aveau program cu publicul. A doua oară, mă duc în termen util. Și le prezint cazul. As vrea să depun și eu o plângere pentru: furt intelectual si amenințări cauzate de reacția mea la respectivul furt intelectual. Le pun la dispoziție: schimbul de e-mail-uri, listing-ul telefonic, schimbul de sms-uri, ip-ul cetățeanului, numele, numărul de telefon, adresa firmei și adresa lui personală. "Aaaa, și ce vreți de la noi?". "PLM, nimic. Să aplicați legea, să faceți propriile cercetări, să vedeți dacă eventuala mea plângere se confirmă, să luați măsurile dumneavoastră procurărești ce se impun!". "Păi să vedeți, e complicat, nu știm noi din astea...".
Am renunțat. Nu voiam să văd circuite arse în capete de procurori. Dar ce a evoluat, dom'le, achetătorimea română în doar câțiva ani. Cum au știut ei să găsească amenințătorul în carul cu fân al netului, fără ajutor...
Așa îmi trebuie, dacă nu mă ocup exclusiv de teze de doctorat plagiate..” a scris Patrick Andre de Hillerin, pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
