Mi-am dorit să fie cel mai bun film pe care l-am văzut anul acesta. Am vrut să plec de la ”Moromeții 2” cu o replică în gând și cu un film de suflet, la care să mai vin încă o dată.
Nu sunt critic de film, sunt doar un simplu om care merge la film și am încercat să-l văd până la capăt, am fost atentă până la sfârșit. Printre singurii din sală care au făcut asta.
Din păcate, dincolo de muzica bună, de sunetul care nu m-a deranjat, nici entuziasmat, de actorii atât de mari și de dragi, de rolurile bine jucate, ”Moromeții 2” nu transmite nimic. Îmi pare rău, dar este doar un trend care determină oamenii să-și cumpere bilet din curiozitate. Și pentru că toți spun ce bun film și toți își dau ”check-in” la ”Moromeții 2” că e doar ”cool” nu înseamnă că le transmite și un mesaj.
Nu are un fir, nu are început și nici sfârșit, sunt momente și atât, sunt secvențe legate, pare a se vrea a fi intens prin pauze și muzică, dar nu transmite, nu are poveste. ”Moromeții 2” e pentru nostalgicii din diaspora care mai văd satul românesc. Are câteva replici inteligente și amuzante. Sunt singurele scântei.
Poate dezamăgirea mea, deși am încercat s-o las să nu fie ”caldă”, nu mă lasă să apreciez adevărata valoare a filmului. Dar tinerii din spatele meu vorbeau și încă tare. Nu deranjau pe nimeni. Un tânăr de pe rând cu mine dormea. Oamenii căscau nepoliticos, cu zgomot. Alții se uitau în telefon, își mai verificau Instagramul. Am încercat să nu aud discuțiile din sală și m-am uitat până la sfârșit așteptând acel ceva care să mă facă să spun că e un film foarte bun. Din păcate, spre dezamăgirea mea, nu e.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
