Personajele povestirilor sunt: directori de bancă, directori de firmă de construcții, șeful Miliției municipale dintr-un oraș din Oaș, prim-secretarul județenei de partid, șeful sindicatului, un preot, un turnător dovedit, o prietenă săsoaică, securiști și parlamentari (personaje identice în destule cazuri), miniștri, premieri, președinți de partide, președinți de țară.
O poveste de dragoste emoționantă
Acest capitol - ”Săsoaică” - ar fi putut avea și alte titluri mai puternice, ideea fiind rezumată în trei cuvinte: dragoste, deznădejde și durere. Este vorba despre o frumoasă poveste de dragoste combinată cu durere pentru că toate iluziile și sentimentele au fost întrerupte brusc și dureros de întâlnirea eroului - Decebal Traian Remeș.
”Nu câte-au fost îmi vin în minte, ci câte-ar fi putut să fie”
Povestea a început în Brașov într-o seară de vară, protagonistă fiind Christianna, o săsoaică foarte simpatică. Decebal Traian Remeș stătea și privea spre Biserica Neagră, când deodată se trezește sărutat, din greșeală, de Christianna, fata confundându-l cu iubitul ei, Gerd. După ce i-a cerut scuze, cei doi au mai rămas de vorbă, așteptându-l pe Gerd care era întotdeauna punctual. Mai puțin în acea seară care s-a dovedit a fi o seară fatidică. Ulterior s-a aflat că iubitul Christiannei fusese împușcat în timp ce încerca să treacă Dunărea. Durerea săsoaicei a fost foarte mare, iar Decebal Traian Remeș i-a fost alături și a susținut-o.
După moartea lui Gerd, între ei s-a legat o relație extrem de puternică, iar Christianna îl invitase pe DTR acasă să-i cunoască familia. Întâlnirea nu a mai avut loc pentru că săsoaica a murit chiar în seara respectivă. În urma unei explozii care a avut loc în casa unde locuia, Chiristianna și alți membri din familia ei au pierit. Durerea lui DTR a fost mare, iar toate gândurile și sentimentele din suflet le-a așternut în cartea ”Izbituri și izbutiri”.
Săsoaica, citate de Decebal Traian Remeș, ”Izbutiri și izbituri”
Viața este o sumă neprevăzută de întâmplări. Asta este una dintre ele. Este... o bucurie stranie și atât! Există potriviri care ar putea promite! Când, dacă se va întâmpla, îmi voi aduce aminte de tine, peste ani. Nu câte-au fost îmi vine în minte, ci câte-ar fi putut să fie.
Într-un fel sau altul, tragediile punctează succesiunea generațiilor. Și la cei foarte merituoși, și la cei mai umili. Ce se reține, în linii mari, evitând toate amănuntele, devine istorie. (...) Omenește este cumplit de greu să alini pe cel aflat în durere, oricât ți-ar fi de apropiat. Când oricăruia dintre noi i se împleticesc pașii la ceas de cumpănă, avem nevoie de sprijin. Este foarte delicat... foarte greu să găsești modalitatea de a transmite celuilalt ajutor, compasiune sau imbold să-și resusciteze propriile resurse.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
