CJUE afirmă că decizia ÎCCJ privind prescripţia nu este conformă cu dreptul UE şi nu se aplică la cauzele pe rol.
UPDATE: Reacția ÎCCJ
ÎCCJ a venit cu o reacție în urma deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene.
"Misiunea instanței supreme este aceea de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Constituției României. Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept.
De aceea, Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Abordarea adoptată de Înalta Curte în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia drepturile consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează.
Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă privind principiul legalității incriminării și pedepsei în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus de însuși dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale. Acest raționament juridic şi-a găsit o confirmare explicită în concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă. (disponibile aici)
Instanţa Supremă şi-a fundamentat opinia pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie valorificat în mod complementar, și nu privit ca o alternativă între două standarde concurente.
Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană. Aceste principii presupun respectul pentru jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și pentru valorile constituționale naționale, interpretate într-un dialog judiciar permanent și în spiritul protecției efective a drepturilor fundamentale.
Înalta Curte își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale", a transmis ÎCCJ într-un comunicat.
Știrea inițială:
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit joi că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României (ÎCCJ) de extindere a aplicării prescripţiei în dosarele penale pentru perioada 2014 - 2018 nu este conformă cu dreptul UE, transmite Agerpres. În plus, CJUE a mai stabilit că decizia ÎCCJ privind prescripţia nu se aplică la dosarele aflate pe rol.
"Curtea precizează că, având în vedere importanţa pe care o are principiul autorităţii de lucru judecat în dreptul Uniunii, acest drept nu impune repunerea în discuţie a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat şi care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ÎCCJ, prescripţia răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii", precizează CJUE.
Conform CJUE, pe de altă parte, cu toate acestea, o hotărâre care face obiectul unui recurs în casaţie nu poate, în principiu, să fie considerată o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Concret, în mai 2022, Curtea Constituţională a dat o hotărâre care reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală, care se aplica pentru perioada 2018 - 2022. Ulterior, Instanţa supremă a stabilit mai întâi că decizia CCR se aplică retroactiv până în anul 2014.
Dosarul "Lin"
Problema a fost ridicată la CJUE în dosarul "Lin", în care au fost date două hotărâri privind prescripţia - Lin I (iunie 2023) şi Lin II (16 iulie 2026).
Hotărârea Lin I din 24 iulie 2023 se referea la mai mulţi cetăţeni români condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru evaziune fiscală. Aceştia contestaseră condamnarea lor susţinând că, în temeiul standardului naţional de protecţie referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile (lex mitior), răspunderea lor penală era prescrisă.
Aceşti cetăţeni români se bazau, pe de o parte, pe două decizii ale Curţii Constituţionale a României pronunţate în anii 2018 şi 2022. Aceste decizii invalidaseră o dispoziţie naţională care reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală, astfel încât, pe o perioadă de aproape patru ani, dreptul român nu prevăzuse nicio cauză de întrerupere a acestui termen.
Cetăţenii menţionaţi se întemeiau, pe de altă parte, pe o decizie din anul 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din România, prin care s-a statuat că această inexistenţă a unor cauze de întrerupere a prescripţiei se aplica şi infracţiunilor săvârşite între anul 2014 (momentul adoptării dispoziţiei neconstituţionale) şi anul 2018 (data adoptării primei decizii a Curţii Constituţionale), în temeiul principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.
Întrebările adresate Curții de Justiție a UE
Curţii de Justiţie a UE i s-a solicitat în esenţă să se pronunţe cu privire la conformitatea acestor diferite decizii pronunţate de instanţe române cu dreptul Uniunii, în special cu dispoziţiile care urmăresc combaterea eficientă a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale UE.
În Hotărârea Lin, Curtea a amintit că statele trebuie să se asigure că normele privind prescripţia prevăzute de dreptul naţional permit o represiune efectivă a infracţiunilor legate de fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în scopul de a evita un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracţiuni.
CJUE: Deciziile CCR din 2018 și 2022 sunt conforme cu dreptul UE
Prin urmare, Curtea a statuat că instanţele române trebuiau să lase neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la lex mitior astfel cum fusese consacrat prin decizia din anul 2022 a ICCJ. În schimb, ea a constatat conformitatea cu dreptul Uniunii a deciziilor Curţii Constituţionale a României pronunţate în anii 2018 şi 2022, deoarece acestea puneau în aplicare principiul legalităţii în materie penală şi prezentau un risc sistemic de impunitate de o amploare mai redusă decât aplicarea standardului naţional de protecţie al lex mitior consacrat prin decizia din anul 2022 a ÎCCJ.
În urma Hotărârii Lin, ÎCCJ a statuat însă, în anul 2024, că instanţele române nu pot lăsa neaplicată decizia sa din anul 2022 fără a aduce atingere principiilor legalităţii în materie penală şi interdicţiei "lex tertia".
"În Hotărârea Lin II pronunţată astăzi, Curtea constată în esenţă că această abordare a ÎCCJ nu este conformă cu dreptul Uniunii", se arată în decizia postată pe site-ul CJUE.
CJUE mai spune că interdicţia impusă prin Hotărârea Lin instanţelor române de a aplica decizia din anul 2022 a ÎCCJ se înscrie în continuarea unei jurisprudenţe consolidate a Curţii şi prezenta astfel un caracter previzibil.
"Decizia ÎCCJ din 2022 genera un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii"
În plus, Curtea insistă asupra faptului că în Hotărârea Lin a constatat ea însăşi că această decizie din anul 2022 genera un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
"Aşadar, nu poate fi identificată nicio incertitudine în materie, instanţele române fiind obligate să considere, în conformitate cu Hotărârea Lin, că un asemenea risc este stabilit", subliniază CJUE.
Curtea precizează că, având în vedere importanţa pe care o are principiul autorităţii de lucru judecat în dreptul UE, acest drept nu impune repunerea în discuţie a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat şi care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ICCJ, prescripţia răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
