Europa, pe marginea unei zeitenwende. Zelenski a obținut mai mult decât părea la confruntarea cu Trump - Reuters

O analiză The Conversation, publicată de Reuters, pune în lumină încercarea Europei de a contracara acțiunile administrației Trump, în contextul unei Ucraine distruse de război și a pericolului rusesc care pare că se adâncește tot mai mult spre granițele UE.

La șase zile după cearta din Biroul Oval dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei încearcă să repare ceea ce inițial părea o rupere aproape totală a relațiilor dintre SUA și Ucraina.

Zelenski, îndemnat de liderii europeni, inclusiv de prim-ministrul britanic Keir Starmer și de secretarul general al NATO, Mark Rutte, a încercat să își refacă legăturile cu Trump. Președintele SUA a recunoscut acest lucru în primul său discurs de după învestire în fața Congresului american, pe 5 martie, spunând că apreciază disponibilitatea lui Zelenski de a lucra pentru pace sub conducerea SUA.

Dar acest lucru s-a întâmplat cu doar 24 de ore după ce a decis să oprească ajutorul militar către Ucraina. Și de atunci, noul director al CIA, John Ratcliffe, și consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, au confirmat că schimbul de informații cu Kievul, esențial pentru ca Ucraina să lovească ținte strategice în Rusia, a fost și el suspendat.

Niciuna dintre aceste mișcări nu va avea un efect imediat care să schimbe cursul războiului, dar cu siguranță va crește presiunea asupra Ucrainei de a accepta orice acord pe care Trump îl va face în cele din urmă cu Putin.

Liderii europeni schimbă paradigma, în noua eră „trumpistă”

Până în acest moment, lucrurile nu merg deloc bine pentru Volodimir Zelenski. Totuși, manevrele lui Trump nu afectează doar Ucraina. Ele au avut, de asemenea, un impact profund asupra relației dintre SUA și Europa.

Duminică, 2 martie, după dialogul aprins de la Casa Albă, Starmer a convocat o reuniune de urgență la Londra cu un număr select de lideri europeni, alături de prim-ministrul canadian, Justin Trudeau.

Această „coaliție a celor dornici” se află în pregătire de ceva vreme. Membrii săi traversează limitele Uniunii Europene și ale NATO, incluzând – pe lângă Marea Britanie – membri non-UE precum Norvegia și Turcia. De la prima întâlnire a Uniunii Europene, dedicată exclusiv apărării, din 3 februarie – care s-a evidențiat prin absența unei viziuni europene asupra locului și rolului continentului în ordinea mondială „trumpistă” – Europa a început să adopte măsuri concrete și nu doar să facă schimbări la nivel de discurs.

Reacția europenilor la ambițiile lui Donald Trump

Marea Britanie a fost primul stat european care a acționat. Înaintea vizitei lui Starmer la Washington, guvernul britanic a anunțat, pe 25 februarie, o creștere a cheltuielilor pentru apărare la 2,5% din PIB până în 2027. Apoi, pe 2 martie, a fost făcută o promisiune privind noi rachete de apărare aeriană pentru Ucraina în valoare de 1,6 miliarde de lire sterline.

Un important anunț despre cheltuielile de apărare la nivelul UE a fost creionat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe 4 martie, cu planul de înarmare a Europei (Rearm Europe). Se estimează că acesta va include aproximativ 800 de miliarde de euro pentru apărarea europeană.

Totodată, el mai cuprinde și o „clauză de excepție națională” pentru statele membre ale UE, care permite țărilor să nu țină cont de regulile de deficit ale Uniunii atunci când cheltuiesc bani pentru apărare.

De asemenea, proiectul propune un nou instrument de împrumut în valoare de până la 150 de miliarde de euro, care permite utilizarea fondurilor deja alocate în bugetul UE pentru proiecte de apărare și propune parteneriate cu sectorul privat prin Banca Europeană de Investiții.

Poate cel mai semnificativ, în Germania, cele două formațiuni politice care urmează să formeze viitorul guvern au anunțat o schimbare majoră în politica fiscală a țării, pe 5 martie, care va permite finanțarea cheltuielilor de apărare ce depășesc 1% din PIB, fără a fi nevoie de respectarea strictă a regulilor de împrumut ale țării.

Aceasta marchează un punct important de plecare pentru Germania. Pe lângă aspectul fiscal, trimite și un semnal politic important că Germania – cea mai mare economie a continentului – va utiliza puterea sa financiară și politică pentru a întări „coaliția celor dornici”.

Cât de puternică este Europa în contextul actual al relațiilor internaționale?

Toate aceste măsuri sunt importante și, luate împreună, alături de condiția ca ritmul actual să fie menținut, pot accelera „trezirea” Europei la o lume în care garanțiile de securitate ale SUA nu mai sunt absolute.

Provocările pe care Europa le întâmpină pe drumul spre independența strategică față de SUA sunt enorme. Dar ele nu sunt insurmontabile.

Amenințarea militară convențională reprezentată de o Rusie agresivă este mai ușor de gestionat prin creșterea planificată a forțelor convenționale și a apărării aeriene și cibernetice. Cooperarea strânsă cu Ucraina va adăuga, de asemenea, o experiență crucială în lupta care poate întări efectul de descurajare.

Vulnerabilitatea Europei în fața amenințărilor nucleare

Europa, însă, rămâne vulnerabilă în ceea ce privește capabilitățile sale nucleare, mai ales dacă va fi lipsită de umbrela nucleară a SUA și se va confrunta cu amenințările repetate ale Rusiei de a folosi arsenalul său nuclear – cea mai mare putere nucleară din lume în termeni de focoase nucleare.

Dar și în acest context, noi gânduri strategice încep să prindă contur. Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a anunțat disponibilitatea de a discuta despre o capacitate nucleară europeană mai integrată. Iar în Germania, o țară cu o relație foarte complexă cu armele nucleare, o astfel de abordare europeană este discutată, din ce în ce mai favorabil, de ceva timp, începând din timpul primului mandat al lui Trump, în perioada 2017 - 2021.

Liderii europeni, împinși de la spate, își schimbă strategia

O Europă mai puternică și mai independentă strategic, chiar dacă acest lucru are nevoie de mai mult timp pentru a se materializa, este, de asemenea, crucială pentru războiul din Ucraina. Creșterea cheltuielilor de apărare în Europa, inclusiv ajutorul pentru Ucraina, va ajuta Kievul pe termen scurt să compenseze măcar o parte din golurile lăsate de suspendarea – și posibila încetare totală – a sprijinului militar al SUA.

Pe termen lung, însă, aderarea la UE ar putea deschide calea către o garanție de securitate pentru Ucraina în cadrul articolului 47.2 din Tratatul de la Lisabona.

Această așa-numită clauză de apărare mutuală a fost disprețuită în trecut pentru că nu dispunea de capabilități de apărare europene semnificative. Dar dacă momentul european actual de consolidare a apărării continentului este susținut, aceasta va dobândi mai multă substanță decât are în prezent.

Privind retrospectiv, Zelenski ar fi obținut mai mult de la confruntarea cu Trump de săptămâna trecută decât părea inițial. Cel puțin prin faptul că europenii au demonstrat, de atunci, și nu doar prin intermediul cuvintelor, ci și prin fapte, că nu mai trăiesc în negarea pericolului pe care îl reprezintă Trump și cât de mult sunt acum pe cont propriu.

Amenințată de Moscova și Washington, Europa se află acum pe marginea unei a doua zeitenwende (un punct de cotitură), pe care fostul cancelar german Olaf Scholz a recunoscut-o după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022.

Așa s-ar putea, în sfârșit, să fi găsit un răspuns la întrebarea pe care a pus-o la acea vreme: „Cum putem, ca europeni și ca Uniune Europeană, să rămânem actori independenți într-o lume tot mai multipolară?”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News