În spatele parcurilor îngrijite, al aliniamentelor verzi de pe bulevarde și al gazonului care rezistă caniculei se află o infrastructură pe care puțini o văd: o rețea de irigații cu o conductă principală de 130 de kilometri, construită treptat începând cu 2012. Este sistemul care menține în viață spațiile verzi ale Sectorului 3 în verile tot mai fierbinți ale Bucureștiului.
De ce este nevoie de un sistem de irigații?
Un spațiu verde fără apă nu supraviețuiește. Gazonul se usucă în câteva săptămâni de caniculă, arborii tineri, plantați recent, mor în primii doi ani fără udare constantă, iar investițiile în plantări se pierd. Alternativa clasică, udarea cu cisterne, este scumpă, lentă și ineficientă: apa se aruncă la suprafață, se evaporă rapid și acoperă doar o fracțiune din suprafețele care au nevoie. Un sistem de irigații rezolvă aceste probleme structural. Apa ajunge direct la rădăcină, în cantități dozate, la orele optime. Consumul se adaptează nevoilor reale: un control automatizat pornește și oprește irigarea în funcție de zonă și de condiții. Iar costurile pe termen lung scad semnificativ față de udarea manuală. Mai există un aspect esențial: sursa apei. Irigarea spațiilor verzi cu apă potabilă din rețeaua publică ar fi o risipă de resursă și de bani. Soluția corectă, aplicată în Sectorul 3, este exploatarea resurselor locale: lacuri, foraje de adâncime și, în curând, apa râului Dâmbovița.
O rețea construită în jurul a două parcuri mari
Coloana vertebrală a sistemului o formează două grupuri mari de pompare, amplasate în cele două parcuri majore ale sectorului. În Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR) funcționează un grup de pompare de capacitate mare, care extrage apă din lacul parcului. De aici, apa circulă printr-o rețea de aproximativ 35 de kilometri de coloană principală și ajunge la spațiile verzi din aliniamentele și scuarurile centrale ale bulevardelor Theodor Pallady, Camil Ressu, Baba Novac, Liviu Rebreanu, Nicolae Grigorescu și Drumul Lunca Cetății, plus zonele verzi adiacente. Același sistem irigă și întreaga suprafață verde a parcului. Un sistem similar funcționează în Parcul Pantelimon. Apa pompată de aici parcurge o rețea de aproximativ 25 de kilometri și asigură irigarea automatizată a aliniamentelor de pe Șoseaua Gării Cățelu, Șoseaua Industriilor, Șoseaua Dudești-Pantelimon și Drumul Între Tarlale, sistemul extinzându-se până în Bulevardul Theodor Pallady.
Foraje de adâncime pentru școli, grădinițe și parcuri
Acolo unde rețelele mari nu ajung, soluția o reprezintă sistemele locale de aducțiune prin foraje verticale. Acestea alimentează independent spațiile verzi din imediata vecinătate și au fost implementate în grădinițe, școli și mai multe parcuri. Un exemplu este Parcul Teilor, de pe strada Brățării. Lacul artificial din parc este alimentat cu apă din două puțuri forate la mare adâncime. Din lac, apa este distribuită către instalația de irigație printr-un grup de pompare, iar irigarea este programată printr-un sistem de control de la distanță. Practic, parcul își asigură singur necesarul de apă, fără presiune pe rețeaua publică.
Următorul pas: apă din Dâmbovița pentru centrul sectorului
Cel mai amplu obiectiv al rețelei este deja în derulare și va fi finalizat anul acesta: un grup de pompare care va extrage apă direct din râul Dâmbovița. Acesta va alimenta o rețea nouă de aproximativ 40 de kilometri de coloană principală și va asigura irigarea celor mai importante artere din zona centrală a sectorului: Bulevardul Unirii, Bulevardul Octavian Goga, Calea Vitan, Bulevardul Mircea Vodă, Bulevardul Nerva Traian, Șoseaua Mihai Bravu, Bulevardul I.C. Brătianu, Bulevardul Decebal și Sfânta Vineri. Odată finalizat, sistemul va acoperi practic toate marile axe ale Sectorului 3 cu irigare automatizată din surse locale de apă.
Rezultatul rețelei de irigații se vede în fiecare vară: gazon verde în plină caniculă, arbori tineri care se prind și cresc, aliniamente care rezistă la 40 de grade. În condițiile în care verile bucureștene devin tot mai lungi și mai uscate, o astfel de infrastructură nu mai este un lux, ci condiția de bază pentru ca investițiile în spații verzi să aibă sens pe termen lung.
