Deși par soluția ideală pentru potolirea setei, aceste lichide pot aduce mai mult rău decât bine în zilele toride. Corpul uman pierde zilnic o cantitate considerabilă de apă prin respirație, transpirație și urină, însă în perioadele de caniculă aceste pierderi cresc semnificativ, depășind chiar trei litri numai prin transpirație. În astfel de condiții, hidratarea devine crucială, dar nu doar cantitatea contează, ci și tipul băuturilor alese.
Contrar impresiei generale, sucurile obținute din fructe proaspete sau cele carbogazoase, chiar dacă sunt reci și par revigorante, pot accentua de fapt senzația de sete. Zahărul și fructoza din compoziția lor solicită suplimentar rinichii și pot conduce la o deshidratare și mai puternică. Specialiștii explică faptul că un consum constant de astfel de băuturi favorizează inflamațiile în organism, contribuie la formarea calculilor renali și, în timp, pot afecta serios funcția renală.
Mai mult decât atât, cercetătorii avertizează că zahărul în exces interferează cu mecanismele naturale ale corpului, crescând nivelul acidului uric și întreținând o stare inflamatorie generalizată, ceea ce reprezintă un factor de risc pentru diverse afecțiuni cronice. Dincolo de aceste procese metabolice, consumul băuturilor dulci și reci activează mecanisme compensatorii prin care organismul încearcă să-și regleze temperatura, rezultatul fiind o transpirație și mai intensă și, implicit, o pierdere suplimentară de lichide.
De altfel, specialiștii subliniază că nici băuturile extrem de reci, servite cu gheață, nu sunt o idee bună pe caniculă. Deși senzația imediată este una de răcorire, corpul percepe frigul ca pe un factor de stres și declanșează reacții de încălzire care cresc temperatura internă și accentuează transpirația, contrar scopului dorit.
Pentru a susține eficient organismul în zilele toride, recomandările rămân simple și clare: apă plată sau minerală, la temperatura camerei ori ușor răcită, precum și ceaiuri din plante sau fructe, fără adaos de zahăr. Astfel, corpul reușește să își păstreze echilibrul hidric și să facă față provocărilor termice, fără a fi împins suplimentar în zona de risc.