Una dintre problemele majore este blocajul juridic care apare atunci când un număr mic de proprietari refuză să părăsească imobilele periculoase. Cel puțin în București sunt două lucruri de făcut. Prima variantă ar fi modificarea legii sau întărirea acesteia, astfel încât proprietarii care refuză relocarea să poată fi obligați să părăsească locuințele periculoase.
Situația nu este una ipotetică. Au existat cazuri în care majoritatea locatarilor dintr-un bloc voiau să se mute pentru consolidare sau demolare, însă câțiva proprietari au refuzat. Douăzeci de apartamente voiau să se mute și două persoane spuneau că vor să moară în casa lor și nu pleacă de acolo... este unul dintre exemplele invocate. În astfel de situații, refuzul câtorva locatari poate pune în pericol nu doar vecinii, ci și trecătorii, în cazul prăbușirii clădirii.
De aceea, o parte dintre specialiști consideră că legea ar trebui să permită evacuarea forțată în astfel de cazuri. După evacuare, clădirile ar putea fi consolidate sau chiar demolate și reconstruite. În opinia mea ar fi mai bine să fie demolate și construite unele noi, dar asta e deja altă discuție.
În același timp, dezbaterea despre demolări este legată și de controversatul caz Cathedral Plaza, clădire de birouri construită lângă Catedrala Sfântul Iosif și aflată de ani de zile în litigii. Autoritățile manifestă o „îndârjire ideologică” atunci când insistă asupra demolării clădirii.
Cathedral Plaza a fost construită într-o perioadă de haos legislativ, de anomie și reglementări contradictorii. Dar clădirea există și ar putea produce bani, taxe locale, activitate economică, impozite pe salarii și profit.
Argumentul principal este unul economic: În loc să fie cheltuite sume mari pentru demolare, clădirea ar putea genera venituri pentru bugetul local, bani care ar putea fi folosiți pentru consolidarea altor imobile vulnerabile la cutremur.
În esență, problema este una de asumare a istoriei. Există și oameni care au trăit bine tocmai din această neasumare: Au înființat ONG-uri, asociații și au făcut din această luptă un scop în viață.
Nu spun că era bine ca legea să nu fie respectată. Dar realitatea trebuie acceptată. Așa cum, de exemplu, astăzi statul acceptă să intri în legalitate dacă ai construit o casă fără autorizație la țară sau la mare, plătind impozite retroactive pe câțiva ani.
În același mod ar trebui rezolvată și problema acestei clădiri. Ar trebui pusă în legalitate, poate confiscată de primărie sau de stat, dar important este să producă bani, nu să consume bani publici.
Pentru că este imoral să cheltuiești sute de milioane pentru a construi o clădire și apoi alte sute de milioane pentru a o demola, în loc să folosești acei bani pentru consolidarea altor clădiri. Dacă acel imobil ar produce venituri, banii ar putea fi folosiți tocmai pentru consolidarea altor imobile vulnerabile.
Mai ales că problema cutremurelor rămâne una reală. Dacă au fost aproximativ 30 de ani între marile cutremure, apoi 40 de ani, acum au trecut deja aproape 50 de ani de la seismul din 1977. Practic, suntem deja în pericol.