Cei prezenți la conferința de presă, auditoriul și echipa spectacolului Noul locatar, reprezentată de teatrologul Marinela Ţepuş (director al Teatrului Nottara), regizorul Gábor Tompa şi actorii Francisco Alfonsín, Ada Navrot şi Gabriel Răuţă, au avut parte de o mare surpriză, venită din partea doamnei Marie France Ionesco, fiica dramaturgului Eugène Ionesco, care a trimis câteva gânduri într-o scrisoare deschisă, prezentată în traducerea şi lectura lui Vlad Russo.
"(...)Locatar, aşadar un ocupant temporar, beneficiar, fără să o fi cerut, al unui contract efemer pentru un apartament pe care vrea să-l orânduiască pe măsura lui. Ce este însă acest straniu apartament? E viaţa omului, fireşte. Viaţa de-a lungul căreia acumulează posesiuni derizorii şi inutile, bunuri materiale de tot felul, mobile, bogăţii, ca şi bunuri imateriale, tot atât de derizori, cultură, amintiri etc. Numai că toate aceste bunuri, care îi oferă aparent linişte şi siguranţă, vor fi, în cele din urmă, mormântul lui, mormântul nostru. Nu e vorba câtuşi de puţin aici – aşa cum am citit undeva în presa românească – de triumful dezordinii, interpretare reductivă, întrucât este pur psihologică... ci de invazia lucrurilor materiale care ne sufocă, şi are loc în dauna celor spirituale, în dauna unei spiritualităţi absente, fiindcă a fost îndepărtată, evacuată de acumularea materială.(...) Această acumulare, această proliferare aducătoare de moarte nu e decât o manifestare a deficitului ontologic concretizat în inflaţia monstruoasă a obiectelor, o manifestare a abisului care pune în primejdie apartenanţa noastră la o esenţă spirituală de atâtea ori ascunsă din păcate, nevoia noastră de infinit, setea noastră, conştientă sau nu, de Dumnezeu", a fost mesajul fiicei marelui dramaturg.
La eveniment au fost prezenți și scenografii Helmut Stürmer (care semnează decorul și luminile acestui spectacol, a cărui traducere o semnează Vlad Russo și Vlad Zografi) şi Corina Grămoșteanu (care a realizat costumele celor patru personaje).
În Noul locatar, mutarea personajului principal al pieesei într-un nou apartament ia proporţii apocaliptice. Spectacolul înfăţişează bogăţia lumii interioare a personajelor, reflectând-o în exterior şi prin multitudinea de obiecte, care aglomerează spațiul până la sufocare. Piesa Noul locatar a fost scrisă în trei zile, pe când însuşi autorul se muta, de la un număr la altul, pe aceeaşi stradă.
Despre mesajul piesei Noul locatar a vorbit și regizorul spectacolului Gábor Tompa: "Piesa pare minimalistă şi chiar repetitivă de la un moment dat, dar de aici decurge o structură muzicală specială. (...) Discutam cu toţii, că fiecare s-a mutat, la un moment dat, dintr-un loc în altul, din mic în mare sau dintr-o ţară în alta, dar cred că aici este vorba de ceva mai important; este vorba, probabil, despre acea mutare pe o altă lume şi despre ce ne rămâne la sfârşitul acestei mutări, în care se sintetizează întreaga viaţă, când, deşi înconjuraţi de obiectele adunate de-a lungul întregii noastre vieţi, ne rămân, de fapt, doar amintirile. (...) Actualitatea acestui text constă în faptul că se pare că a apărut o schimbare în acea tradiţie pe care eu am avut şansa să o trăiesc, atunci când obiectele de valoare – bibliotecile, obiectele de artă şi de cultură – erau moştenite din moşi strămoşi, din tată-n fiu. Acest obicei pare să se schimbe şi să devină fragil în această lume a tehnologiei şi a modernităţii".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
