Dacă sunt filme la care apreciezi sunetul, muzica, grafica, la acest film vei aprecia sentimentul. ”Sub soarele nopții” este un sentiment.
Este povestea unei fete de 17 ani, care, dacă se expune soarelui, moare. Are XP. Anul trecut, a mai fost un film asemănător, cu o fetiță ce suferea de o boală care nu-i permitea să fie expusă soarelui. În realitate, în respectivul film, boala era o minciună.
Când am văzut trailerul de la ”Sub soarele nopții”, am privit critic filmul. Mă gândeam că e o poveste copiată. Aceeași poveste.
[citeste si]
Dar, ca-n viață, nu vă luați după prima impresie!
Fericire, iubire, viață, ”Sub soarele nopții” transmite fiecărui om care îl privește un sentiment profund. E un film realizat din aproape în aproape, despre iubire, fericire, dincolo de boală.
Cum e greu să povestești un sentiment, așa e greu să scrii despre filmul ”Sub soarele nopții”. E un film care merită văzut, de tineri, de adulți, de bătrâni, de toți cei care pierd zile pentru scopuri care, în final, nu contează.
Va lăsa în urma lui o simțire profundă care, așa acum scriam, nu poate fi nici povestită, nici scrisă. Sunt filme pe care trebuie doar să le vezi ca să le înțelegi.
Regizorul este Scott Speer, scenariul aparține lui Eric Kirsten, muzica este compusă de Nate Walcott, iar autorul este Kenji Bando, filmul bazându-se pe o poveste japoneză.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
