A fost mobilizare generală pe Facebook după incendiul de la Notre Dame. Nu la fel s-a întâmplat și prin 2016 când un monument istoric - biserica de la Aluniș (Buzău) - a fost cuprins de flăcări. Săpată în piatră, fusese cuprinsă de flăcări. Ce avea să reziste încă din 1274 putea să devină o amintire. Structura de lemn a lăcașului fusese distrusă, la fel și mai multe icoane și cărți vechi. Sătenii au venit într-un suflet, cu găleți cu apă, cu ce au mai putut, să ajute la stingerea flăcărilor după ce un om a tras clopotele în semn de alertă. Se închinau și nu le venea să creadă că biserica lor de-un albastru precum cerul s-a transformat în negru. Ca printr-o minune, astăzi, la trei ani de la incendiu, lucrurile par rezolvate. Dar nu în totalitate. Lăcașul săpat în stâncă este printre puținele unde se mai țin slujbe religioase.
Biserica de la Aluniș ar avea nevoie de îmbunătățiri, ca să nu mai zic de împrejurimi. Unul dintre simbolurile Buzăului zace acolo de sute de ani. S-au promis investiţii, însă până în momentul de faţă nu s-a concretizat mare lucru. Monumentul istoric pare pur şi simplu uitat de toată lumea. Pentru biserica de la Aluniș, în fața căreia oamenii nu se îngrămădesc să-și facă selfie, nu se găsesc bani.
Din fericire, drumul până acolo este practicabil, lucru care în urmă cu vreo șase ani nu era posibil. Se ajungea, dar cu dificultate.
Etichetarea Buzăului drept Vulcanii Noroioși este greșită. Buzăul este mai mult de atât
La numărul 40, în Aluniș, o poartă mereu deschisă, te invită în cel mai liniștit loc de pe pământ. Acolo se află biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai vechi de pe teritoriul României. Este acel loc potrivit pentru oamenii care vor să fie singuri cu Dumnezeu. Este locul în care nu dai nici de vânzătoarea de la lumânări, nu auzi nici șoșoteli, nici nu simți privirile insistente ale oamenilor. Ești doar tu cu Dumnezeu și o tăcere divină. Dacă nu te duci când este slujbă, nu este nici țipenie de om. Doar vreun turist care a auzit de Aluniș. Locul este vegheat de un cimitir și îngrijit de preotul paroh Furtună Petre Pamfil.
Biserica asta merită mult mai mult, dar autoritățile și politicienii care nu sunt capabili să păstreze ce au, nu zic să mai contruiască ceva... vin, fac două poze prin campania electorală și pleacă. Rugăciunea nu este suficientă pentru ca biserica din Aluniș să fie transformată într-o Meteoră. Este nevoie de mult mai mult, iar cel mai bine o știe preotul Pamfil.
Dimenisului Athosului românesc
Dimensiunile bisericii (ale lăcașului din piatră) sunt 8,80 metri lungime, 4 metri lățime și 2,80 metri înălțime. Într-un spațiu atât de mic, Dumnezeu este peste tot, iar timpul are mai multă răbdare. Important este să ne găsim și noi vreme să închidem Facebook-ul, să fugim de toată ura pe care o simțim din ce în ce mai des, și să fugim câteva ore până la biserica în care de 800 de ani are grijă doar natura. Autoritățile sunt puțin ocupate.
Potrivit legendei, biserica a fost săpată în piatră de doi ciobani, Vlad şi Simion. Se spune că într-o noapte, unul dintre ciobani, a auzit în vis o voce care îl îndemna să sape în stâncă pentru a găsi icoana Maicii Domnului. Omul, ajutat de celălalt cioban, a făcut exact cum i s-a spus şi se pare că a găsit icoana. De aceea, ciobanul a săpat pentru a face încăperea bisericii. Numele celor doi au fost găsite, dăltuite în piatră, în inscripţia din Sfântul Altar, în stânga, lângă Proscomidiar.
Așadar, ce spuneți? Merită o donație sau doar deplângem pe Facebook starea monumentelor românești, dar banii îi dăm altora care s-ar putea descurca și fără noi?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
