Un tânăr de origine germană a devenit, de duminică seara, părintele Chiril la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală. Venit în urmă cu circa cinci ani în pelerinaj, tânărul care abia trecuseră de anii adolescenței, s-a lepădat de țara natală, de părinți, frați și prieteni și a decis să îmbrace haina monahală pe tărâmul Grădinii Maicii Domnului. Procesiunea de tundere în monahism, la care au participat de această dată și credincioșii, a fost oficiată de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală este neîncăpătoare la orele 18:30 în timpul slujbei Paraclisului Maicii Domnului în Duminica Ortodoxiei - prima Duminică din Postul Mare, zi în care s-a sărbătorit și cei 40 de mucenici.
Ce a urmat, pentru cei care se aflau în sfântul lăcaș a fost un eveniment, poate unic, în viața lor. Tunderea în monahism a unui tânăr rasofor, care de dumincă seara a devenit părintele Chiril la Mănăstirea Radu Vodă.
Dar ineditul acestui eveniment este faptul că tânărul monah (23 de ani) este cetățean german. În urmă cu circa cinci ani a venit ca pelerin la mănăstire, unde un călugăr care vorbea germana, i-a povestit despre tainele ortodoxiei și ale monahismului. Abia trecut de pragul adolescenței, acesta a decis să se întoarcă în România, lucru pe care l-a și făcut după câteva luni, când a revenit la Mănăstirea Radu Vodă din centrul Capitalei.
În cei cinci ani cât a stat la mănăstire, acesta a trecut prin toate etapele pentru a îmbrăca haina monahală a ortodoxiei.
Ajuns în fața altarului, întins în formă de cruce, rasoforul Chiril, a răspuns la întrebările PS Varsanufie Prahoveanul.
Acum, dacă te apropi de Dumnezeu, cu luare aminte să ne răspunzi nouă la cele ce te vom întreba:
- De ce ai venit frate?
- Părinte, viața pustnicescă, prea sfințite stăpâne.
-De bunăvoie sau din vreo pricină sau din vreo nevoie sau silă?
- Nu prea sfințite stăpâne, răspunde încă rasoforul.
- Vei petrece în mănăstire, în pustnicie până la cea din urmă suflare a ta?
- Așa cu ajutorul lui Dumnezeu, prea sfințite stăpâne.
- Te vei păzi pe tine însuți de feciorie întreaga înțelepciune și cuternicie?
- Așa cu ajutorul lui Dumnezeu, prea sfințite stăpâne.
- Vei păzi până la moarte ascultarea către maimarele tău și către frații întru Hristos?
- Așa cu ajutorul lui Dumnezeu, prea sfințite stăpâne.
- Vei răbda toate supărările și strâmtorările vieții monahicești pentru împărăția cerurilor?
- Așa cu ajutorul lui Dumnezeu, prea sfințite stăpâne.
"Vezi fiule, ce semn de făgăduințe dai stăpânului lui Hristos. Pentru că sfinții îngeri sunt de față în chip nevăzut, scriind această mărturisire a ta, care va fi cerută la a doua venire a Domnului, domnul IIsus Hristos. Deci te povățuiesc pe tine la viața cea mai desăvârșită, după cum s-a arătat a fi viața Domnului, și te învață cele ce se cuvine ție să le primești și cele de care se cade a fugi. Pentru că iată, ai socotit fiule să te apropi și să slujești Domnului. Deci, de voiești să te faci monah mai înainte de toate curățește-te pe tine de toată închinăciunea trupului și a duhului, săvârșind sfințenie în frica lui Dumnezeu. Câștigă smerita cugetare prin care moștenitor de vei face veșnicelor bunătăți. Leapădă îndrăzneală obiceiului celui lumesc, ascultare să aibă de toți, în rugăciune să fi răbdător, în priveghere să nu pregeți, în ispite să nu te urnești, în postiri să nu slăbești, și cunoaște că prin rugăciune și prin post se cuvine a îmblânzi pe Dumnezeu...", a predicat PS Varsanufie Prahoveanul.
Predica PS Varsanufie Prahoveanul de la încheiera procesiunii de trecere la monahism a părintelui Chiril a ținut să semnifice acest moment.
"Prea cuvioase părinte stareț, prea cuvioși părinți, părinte Chiril,
Este cu adevărat înfricoșătoare această taină mare care se petrece cu sufletul celui care se leapădă de toate ale sale, care lasă în urma sa părinți și prieteni, rude și apropiați și își lipește sufletul de prea bunul Dumnezeu, renunțând de bunăvoie la orice desfătare trupească, la orice binefacere din partea cuiva, adăugând jertfe peste jertfe, suferințe peste suferințe pentru ca sufletul său, după viața aceasta trecătoare să viețuiască veșnic alături de sfinții îngeri, așa cum arată și slujba pe care am săvârșit-o astă seară și care poartă numele de Primirea chipului îngeresc.
Mulți dintre dumneavoastră, dintre cei care ați fost martori, ați venit aici fie din curiozitate, fie pur și simplu din dragoste pentru Dumnezeu, gândindu-vă cât de departe sunteți de Dumnezeu în comparație cu cei care renunță la absolut tot ce înseamnă lumea aceasta și care aleg să se lepede de prietenii, de rudenii și care aleg să aibă rudă sau prieten numai pe domnul Hristos.
Părintele Chiril, poate mai mult decât oricare monah din mănăstirea aceasta, a lepădat dorul de tată, dorul de mamă, dorul de frați și surori pentru că și-a lepădat țara ca să trăiascâ în această țară a lui Dumnezeu. Când spun aceastâ țară a lui Dumnezeu, mă refer la țara sfinților săi.
Această slujbă a început cu un Tropar care ne aduce aminte de întoarcerea fiului risipitor. Toți suntem niște fii risipitori, toți ne risipim în țara păcatului, indiferent cum s-ar numi acesta. Țara pe care a câștigat-o în acest moment părintele Chiril este țara binecuvântată de Dumnezeu și promisă de el. Dacă vei și păzi făgăduințele înfricoșătoare pe care le-ai făcut în această seară părinte, cu adevărat te vei face locuitor împreună cu îngerii, împreună cu sfinții, împreună cu Maica Domnului și, de semenea, împreună cu Dumnezeu cel în Treime mult slăvit.
Sunt unuii oameni care au impresia că atunci când merg într-o mănăstire și văd monahi, aceștia sunt niște oameni lipsiți de griji, care nu au grija zilei de mâine, care nu au grija familiei, nu au grija copiilor. Ei bine, grija de căpetenie a unui monah este să câștige împărăția lui Dumnezeu.
V-am văzut pe mulți dintre dumneavoastră în această seară plângând. Este foarte adevărat că slujba tunderii în monahism sau a primirii chipului îngeresc seamănă mult cu o înmormântare, pentru că se înmormântează omul cel vechi, dar în același timp se naște omul cel nou. Mânturitorul spune că atunci când postiți să nu aveți fețele triste. Ei bine, bucuria duhovnicească pe care o avem cu toți cei care o avem la nașterea întru acest chip îngeresc a părintelui Chiril este o bucurie care trebuie să ne responsabilizeze pe ficere dintre noi.
Sunt oameni care au impresia că este mult mai greu să fi căsătorit decât monah, sau invers. Ei bine, amândouă aceste căi lăsate de Dumnezeu, dintre care una este desăvărșită pentru că Mântuitorul este chipul monahului, au partea lor de jertfă și partea de jertfă înseamnă să-ți tai voia, pentru că monahul renunță la sine și nu mai face nimic din ceea ar vrea să facă și numai ceea ce îi poruncesc dumnezeiește părinții și ceea ce îi poruncesc pravilele și ceea ce îi poruncesc părinții din mănăstire. Cel care urmează cale căsătoriei renunță la voia sa pentru că trebuie să țină seama de nevoile pe care le au în familia lor.
Ceea ce îl ridică la chipul îngeresc pe un călugăr, în afară de ascultare, în afara de renunțare la bogății este fecioria. De aceea monahii sunt asemănați cu îngerii și locul lor după viața aceasta vremelnică este în ceata îngerilor. Spune unul dintre dumnezeieștii părinți că monahii vor înlocui ceata îngerilor căzuți din cer. Ei vor completa cele nouă cete ale îngerilor.
Ai primit părinte Chiril, așa cum ai primit și când ai fost rasofor, un sfânt mare al ortodoxiei, un mare apărător al ei, pe Sfântul Chiril din Alexandia, mare scriitor bisericesc. Îl rog pe Bunul Dumnezeu ca viața ta să fie o continuă mărturisire, viața ta să ajute prin această mărturisire pe toți cei pe care îi vei întâlni, pentru că monahii care trăiesc în oraș nu se rezumă numai la a se ruga necontenit. Îți doresc ca Sfântul Chiril, nu numai ca să te ocrotească, dar să-ți dăruiască puterea lui de a mărturisi credința", a spus PS Varsanufie Prahoveanul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
