Este vorba despre Beowulf, un poem vechi de sute de ani, despre care academicienii de la Universitatea din Aberdeen spun că "poate conţine reprezentări ale violenţei, cruzimii faţă de animale sau animale moarte, incest, sinucideri şi conţinut sexual explicit. De asemenea, sunt şi monştri", conform Daily Mail.
Dacă Beowulf deranjează, putem spune acelaşi lucru şi despre cărţile lui Soljeniţîn? Arhipelagul Gulag, Pavilionul Canceroşilor, nu sunt cărţi pentru cei slabi de înger, e clar. La fel se poate spune şi despre cărţile despre ororile de la Auschwitz. În fond, cruzimea faţă de animale este prezentă şi în Scufiţa Roşie, Capra cu Trei Iezi sau Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur.
Probabil că există destul de puţine cărţi, poeme, manuscrise, fiţuici, orice, scrise înaintea anilor 2000 care să nu conţină lucruri pe care unii le-ar putea considera deranjante azi. Şi atunci, ce facem? Le ardem pe toate, ca în Fahrenheit 451, scris de Ray Bradbury? Trecem la un Minister al Adevărului, ca în 1984 al lui Orwell, care să ne spună doar ce trebuie să auzim?
Discuţia e grea. Vorbim aici de cancel culture, acea manifestare care propune anularea tuturor persoanelor şi figurilor istorice care, de-a lungul anilor, au făcut lucruri ofensive.
Dar vorbim şi de o atrofiere a simţului critic. În facultate, am studiat Beowulf. Prezentat de o profesoară extraordinară, care ştia să îşi facă orele de literatură ca nişte filme de aventură, pe modelul Stăpânul Inelelor. Cine ştie despre ce vorbesc, mă simţeam de parcă în faţa mea era Galadriel, eu eram Frodo, şi mi se povestea de lungul drum spre Mordor şi despre cum a apărut Sauron.
Nu contest nevoia de schimbare. Sunt conştient că literatura scrisă acum 200, 300, 400 de ani nu mai este atractivă. Limbajul e greu, referinţele sunt greu de înţeles. Sunt mai mult decât conştient că literatura contemporană trebuie să includă şi opere scrise în ultimii 10-15 ani. Dar problema este că mulţi dintre cei care se simt ofensaţi de cărţile vechi sunt şi cei care, de-a lungul copilăriei, au stat mai mult în faţa unui device decât în faţa unei cărţi. Nu e neapărat rău, dar...
Aş vrea să închei cu un mesaj al criticului literar Daniel Cristea-Enache. După ce Rusia a invadat Ucraina, multe voci au cerut scoaterea din biblioteci şi librării a cărţilor scriitorilor ruşi. Pedeapsă, cum ar veni! Dostoievski nu are nicio legătură, desigur, cu faptul că un personaj căruia i s-ar putea atribui chiar un titlu al autorului a decis să pornească un conflict armat în secolul XXI. Iată ce spunea criticul:
"Eu nu sunt de acord să „cancelăm” (ștergem) toată cultura rusă, să-l scoatem pe Dostoievski să nu se mai preda la nu știu ce universitate din Italia. Este o formă de nevroză, după părerea mea, în care nu distingem între un regim politic cum este cel din Rusia de azi și o stare de firesc, normalitate și de performanță culturală.”, a subliniat Daniel Cristea-Enache.
În final, dacă scoatem din circulaţie tot ce ne deranjează, ce mai citim? Sau nu mai citim?
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
