România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința ponderii din PIB alocate cheltuielilor publice pentru Educație.
România alocă cea mai mică pondere din PIB pentru educație dintre statele membre ale Uniunii Europene, potrivit celor mai recente date Eurostat. În 2023, cheltuielile publice pentru educație au reprezentat doar 3% din PIB-ul României, în timp ce Suedia a alocat 6,8%, cel mai ridicat nivel din UE.
Datele vin în contextul în care, potrivit INS, în luna iunie 2026, comparativ cu luna mai, au scăzut salariile medii nete în Educaţie (-1,9%), în Sănătate şi în Asistență socială (-0,3%).
Cheltuielile publice pentru educaţie (de la grădiniţă şi până la liceu) în UE au reprezentat 4,7% din produsul intern brut (PIB) în anul 2023, o cifră care nu a suferit modificări comparativ cu situaţia din anul 2022, arată datele publicate marţi de Eurostat.
Cel mai ridicat nivel al cheltuielilor publice pentru educaţie
În rândul statelor membre, cel mai ridicat nivel al cheltuielilor publice pentru educaţie, ca procent din PIB, a fost înregistrat în Suedia (6,8%), urmată de Finlanda (6,3%) şi Belgia (6,2%). La polul opus, cele mai scăzute niveluri au fost înregistrate în România (3% din PIB), Grecia (3,3%) şi Malta (3,4%).
La nivelul blocului comunitar, cheltuielile publice pentru educaţie au scăzut uşor, cu 0,3 puncte procentuale, în 2023 comparativ cu situaţia din anul 2020, când s-au situat la 5% din PIB, acesta fiind şi anul cu cel mai ridicat nivel de cheltuieli publice pentru educaţie de la începutul colectării datelor statistice, în 2012.
Când vine vorba de structura cheltuielilor, în Grecia, Ungaria, Ţările de Jos, Slovacia, Polonia, Estonia şi Luxemburg, cheltuielile de capital au reprezentat în 2023 cel puţin 10% din totalul cheltuielilor pentru instituţiile de învăţământ. În schimb, cheltuielile de capital au reprezentat mai puţin de 5% din totalul cheltuielilor în România şi Belgia.
În mai mult de jumătate dintre ţările UE pentru care sunt disponibile date (9 din 16), majoritatea cheltuielilor cu instituţiile de învăţământ în 2023 au fost pentru salariile profesorilor. Cu toate acestea, aceste salarii au reprezentat o pondere mai mică (40% până la 50% din cheltuieli) în Slovacia, Franţa, Lituania, Cehia şi Finlanda, în timp ce Estonia (37,6%) şi Malta (36,9%) s-au situat puţin sub acest interval.
În UE, persoanele cu studii superioare câștigă în medie cu 38% mai mult decât cele cu un nivel mediu de educație și cu 68% mai mult decât cele cu un nivel scăzut de educație. Aceste cifre variază considerabil în Europa, existând diferențe regionale, conform Agerpres.
Salariile profesorilor, mărul discordiei din educație. După 25 de ani de muncă, doar 6.000 de lei în mână
Un subiect dureros al învățământului românesc rămâne subfinanțarea cronică. Prof. Cornelia Popa Stavri, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), a descris pe larg la DC Edu, emisiune moderată de Sorin Ivan, calvarul prin care trec profesorii și eșecul Guvernului de a-și ține promisiunile făcute în timpul protestelor masive.
„Provocările sunt date de măsurile de austeritate luate. Aveam și înainte provocări, de înaintea măsurilor de salarizare. După cum știți, Legea 153 a Salarizării a fost aplicată în trepte după nenumărate ieșiri în stradă, proteste. Tot a trebuit să reamintim guvernelor succesive că trebuia să ne dați tranșa la data de… N-a venit în ianuarie, vine în septembrie, nici în septembrie, lasă că în ianuarie anul viitor… Adică așa un du-te vino și o plimbare cu Legea Salarizării.
Acum, iată, suntem într-o nouă situație. În 2023, cu premierul României de la momentul respectiv și un guvern în funcție votat, ales de majoritatea din această țară, s-au discutat niște condiții pentru încetarea grevei. Au fost toate condițiile puse într-o ordonanță. Acestea erau ca salariul unui debutant să fie egal cu minimum salariu mediu brut pe economie. Suntem în 2026, au trecut trei ani și am tot așteptat ca noua Lege a Salarizării va aduce cumva o poziționare corectă care să țină cont de importanța socială a muncii și complexitatea acestei profesii în grila de salarizare”, explică prof. Stavri.
Sărăcia de la catedră: 4.500 de lei pentru un debutant și maxim 6.000 de lei după 25 de ani de carieră
Reprezentanta FSLI a expus concret, cu cifre, dezastrul salarial la nivel național:
„Sigur ceea ce ne oferă în acest moment legea salarizării este incalificabil. La debut, coeficientul 1,4 aplicat la 4.100 lei, deci sub mediu brut pe economie, și o aplatizare între profesorii care au parcurs deja treptele, gradele didactice, vechime și toate cele...
Ceea ce este mai grav este atitudinea celor care au lucrat la Legea Salarizării cu privire la persoanele cu experiență cu vechime care au mai multe calificări, sunt mentori, sunt formatori, au foarte multe activități pe care le-au dezvoltat de-a lungul carierei didactice și pot fi modele pentru mulți alți tineri. Acești oameni au o diferență foarte mică și scad la salariu la o vârstă când ai nevoie să cumulezi mai mult, că te apropii de anii de pensie.
Un profesor ajunge la un coeficient de 2,35, hai să înmulțim cu 4.100 și vedem cât are brut… minus taxele, 5.000 și ceva 5.600-6.000 net. Deci, după 15-20 de ani, după 25 de ani de muncă, atenție, nu după 15 ani, după 25 de ani, cu vechime maximă, 6.000 RON în mână”.
Fenomenul meditațiilor
Inevitabil, s-a atins și subiectul meditațiilor. Profesoara a apărat dreptul cadrelor didactice la muncă privată legală. Ea a explicat de ce meditațiile au devenit o necesitate sistemică, generată de curicula sufocantă.
„Un salariu nu plătește activitatea de după școală, plătește activitatea de la școală. Activitate de după școală este și ea legitimă și, dacă e făcută în condiții legale, profesorul e și el persoană fizică autorizată... salariul este salariul și trebuie să plătească, să răsplătească munca efectivă.
Fenomenul meditațiilor trebuie privit cu luciditate. Este dreptul oricărui părinte care își permite să aspire la mai mult. Copiii au dreptul să învețe mai mult, să meargă spre performanță.
Elevii au ritmuri diferite de învățare. Școala nu este organizată astfel încât să dea timp fiecărui elev să parcurgă materia în ritmul personal. N-a mai intervenit nimeni în acel curriculum național să reducă din materie, astfel încât să ai mai multe ore de recapitulare, mai multe ore de consolidare. Ești obligat ca profesor să-ți faci datoria să parcurgi tot ce înseamnă programă școlară și școala asigură nivelul mediu.
Părintele, prins în vâltoarea muncii de zi cu zi, are de ales. N-are timp să stea cu copilul acasă să lucreze, să consolideze, să afle ce s-a întâmplat la școală, angajează o persoană care să facă lucrul acesta în numele lui”, spune prof. Cornelia Popa Stavri.
Muncă de dirigenție, nerecunoscută financiar și administrativ
Pe lângă predare, profesorii sunt copleșiți de sarcini birocratice. Oamenii înțeleg total greșit munca de dirigenție, după cum spune prof. Cornelia Popa Stavri.
„Practic, suntem în pericol pentru că nimeni nu înțelege ce înseamnă dirigenția.
Dirigenția nu înseamnă că răspunzi de clasa aceea și verifici medii sau eu știu ce raportezi. Înseamnă o activitate mult mai complexă de mentorat. Nu-i vorba doar de ore la normă, este vorba de multe alte activități suplimentare care există și nu sunt cuprinse în fișa postului, dar sunt administrative și n-ar avea ce să caute în fișa postului sau în obligațiile unui cadru didactic.
Cadrul didactic are în mod special o muncă de căutare, de documentare, o muncă de predare-învățare, evaluare și o perioadă de reflecție și intervenție pentru a asigura ciclul calității”, conchide reprezentanta FSLI.
VEZI TOATĂ EMISIUNEA AICI!
