Părinții care traversează orașul cu mașina pentru a le aduce copiilor la școală un caiet uitat acasă sau care îi ajută la temele pentru acasă pentru ca acestea să fie perfecte le fac elevilor o mare defavoare.
Avertismentul vine de la profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru, invitată la emisiunea Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc și difuzată pe DC News și Părinți și Pitici. Învățătoarea spune că transferul de responsabilitate trebuie să înceapă încă din prima zi de școală, iar părintele nu are voie să devină „memoria externă” a elevului.
„Când începem să-i transferăm responsabilitatea copilului pentru caiete și pentru lucruri? Din prima zi! Gradual. Părintele nu trebuie să se transforme în memoria externă a copilului. Părintele nu poate să vină la școală din partea cealaltă a orașului să-i aducă copilului un caiet uitat sau un creion. Adică, poate, dar eu zic că nu mai trebuie să poată!
Eu le spun elevilor mei: Se teleportează? Cum ajunge până aici? Eu nici nu pot să-i cer așa ceva mamei tale sau tatălui tău, pentru că apreciez timpul dumnealor, îi respect, sunt la serviciu și nu pot să-i deranjez! Îmi pare rău! Dacă tu ai uitat astăzi caietul, te rog frumos când ajungi acasă să stabilești cu părinții tăi ce vei face mai bine mâine”, explică prof. Chiru.
Copiii spun rapid cine le face, de fapt, ghiozdanul și zic învățătoarelor că „a uitat mama să mi-l pună”.
„Părintele trebuie să lase copilul să facă singur lucruri și să se lovească de aceste lucruri uitate, de aceste momente în care uită ceva. Și nu trebuie să-l ferim nici de emoția pe care o simte la școală atunci când vede că toți au adus și el nu! Pentru că îl ajută să crească, îi crește autonomia, îi crește încrederea în sine. Toate emoțiile acestea, negative sau pozitive, sunt bune și e musai să-l lăsăm pe copil să le trăiască”, susține prof. Claudia Chiru.
Acasă, părintele nu ar trebui să le dea pedepse copiilor. Ei ar trebui să adreseze întrebări copiilor despre ce s-a întâmplat și cum ar putea face mai bine data viitoare ca să nu se mai întâmple.
„Putem să-i traducem trăirile acasă și să-i spunem: Mama, te-ai simțit rușinat? E firesc să te simți rușinat, dar nu este aceeași rușine pe care o simți atunci când faci ceva rău sau greșit, când îi faci rău unui om sau unui animal. Tu ai simțit o rușine pentru că ai lăsat caietul și ai dezamăgit-o pe doamna și pe tine. Nu-i nicio problemă, doamna a înțeles și eu am înțeles. Uite, pentru ca tu să nu mai uiți data viitoare, trebuie să începi singur să-ți faci ghiozdanul, că de aia ai uitat, mamă, că am făcut eu pentru tine! Haide să îndreptăm asta”, spune învățătoarea.
Retragerea treptată a sprijinului de la clasa pregătitoare
Autonomia copilului se construiește prin retragerea pas cu pas a ajutorului, proces obligatoriu încă din prima zi de școală.
„Uite, în seara asta eu stau lângă tine și văd ce pui în ghiozdan. Mâine la fel, poimâine, și încet-încet îi retragem sprijinul acesta. Adică el trebuie să ajungă în clasa întâi cel puțin, dar eu am pretenția asta de la pregătitoare! Mămicile care nu respectă asta, crezând că-i fac bine copilului, de fapt îi fac o mare defavoare! Pentru că îl privează de toate aceste emoții care sunt inofensive de fapt, pentru că doar îi dezvoltă încrederea asta și duritatea internă, stăpânirea de sine internă și gritul ăsta: Băi, dar eu nu pot să-mi fac ghiozdanul? Ce înseamnă asta? Lăsați-l să greșească, lăsați-l să învețe cum să facă față acestor emoții negative! Vedeți în ce junglă am ajuns să trăim, deci trebuie să fie echipat”, spune prof. Chiru.
Caietul de teme nu trebuie să fie impecabil
Aceeași hiperprotecție se manifestă la temele pentru acasă, unde părinții refuză să-l trimită pe copil la școală cu pagini cu ștersături sau exerciții greșite.
„Caietul copilului este instrumentul în care vedem evoluția, în care copilul își scrie propria minte, propria construcție cognitivă și atunci trebuie să aibă greșeli și acele greșeli trebuie să ajungă la doamna învățătoare. Dacă părintele are grijă ca tema să fie impecabilă în fiecare zi, să ajungă la doamna învățătoare impecabilă în fiecare zi, păi putem să închidem clasa și să mergem acasă! La școală vii cu greșeli pentru că vii să înveți, vii să evoluezi și eu ca învățătoare am nevoie să știu realitatea. Dacă tu îmi aduci ceva perfect de acasă în fiecare zi, eu nu voi ști niciodată de ce mai ai tu nevoie, ce să-ți dau pentru ca tu să evoluezi”, atrage atenția prof. Claudia Chiru.
Recomandarea învățătoarei către părinți este să nu mai preia rolul de profesor și să nu mai caute perfecțiunea.
„I-aș ruga pe părinți să-i lase pe copii acasă să-și facă temele singuri, singuri! Și dacă mor de curiozitate și vor să-i ajute, să le adreseze întrebări la care să răspundă copilul cu ceea ce are de făcut pentru a se debloca. Îi rog să nu mai stea ca un al doilea profesor și să nu mai caute perfecțiunea caietului. Caietul nu trebuie să fie perfect, caietul trebuie să fie viu”, conchide prof. Chiru.
