Un măscărici retras și un sufleor, de care nimeni nu mai are nevoie, care au muncit în viață la fel de mult, primul cunoscând gloria a plătit ratatându-și viața personală, iar cel de-al doilea ca „suport nevăzut" al gloriei actorilor, și-a găsit sprijin în muncă evitînd astfel o viață personală ratată alături de o nevastă urâtă și rea. Sufleorul ar încerca totuși în ceasul al dosiprezecelea o „expunere" publică dar se lovește de spiritul perfecționist al actorului veșnic nemulțumit care îi scade (fără să vrea) încrederea în forțele proprii.
Spectacolul care se joacă la Teatrul Bulandra – Icoanei, într-un decor care în teatru dă un efect de cutie Matryoshka, realizat de Nina Brumuşilă, fiind vorba de o altă scenă pe scenă, actorii s-au comportat remarcabil stârnind hohote de rîs și oftaturi, priviri uimite și admirație. Costumele realizate de Adriana Popa n-au fost mai prejos, dând întregului spectacol oaură multifațetată de: scenă, viață din spatele scenei, penison, simplă sufragerie, azil sau poate chiar casă de nebuni.
Dacă până la această piesă mai aveam câte ceva de cârcotit împotriva „stilului Mălăele" pe care uneori l-am considerat (probabil din prea multă expunere) previzibil, de-aici încolo simt să-mi revizuiesc poziția și să spun că Mălăele e de-a dreptul genial iar Măscăriciul este o piesă în care complexitatea i se relevă deplin. Muzica aparține lui George Marcu. Dramatizarea şi adaptarea scenică: Niculae Urs şi Horaţiu Mălăele. Durata 1h 30 fără pauză.
Foto Cosmin Ardeleanu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
