Locul din România unde se vorbește o limbă „secretă“ este un sat de la poalele Munților Vlădeasa din Apuseni. Limba vorbită la Mărgău, ”gumuțeasca”, e un grai cunoscut doar de geamgiii din comuna clujeană.
De-a lungul ultimelor secole, oamenii din zonă făceau geamuri, oglinzi și icoane, apoi le urcau în căruțe și plecau cu ele spre sudul țării să le vândă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța. Ca să se înțeleagă între ei, dar să nu fie înțeleși de alții, oamenii au inventat acest grai cu totul aparte. Era un fel de "dialect ascuns."
Gumuțeasca este cunoscută ca “limba de sticlă” și are o vechime de mai bine de 100 de ani. În Mărgău au rămas doar câțiva geamgii, însă tinerii au învățat gumuțeasca de la părinții și bunicii lor, chiar dacă nu mai practică acest meșteșug.
Lingviştii clujeni care au studiat-o au spus că această limbă a geamgiilor este unică în ţară. Este numită argou profesional rural, singurul de acest gen care s-a descoperit în România.
Cum sună limba de sticlă
În conversaţiile locuitorilor se mai aude câte-o expresie în gumuţească, „limba“ care, odinioară, o vorbeau zilnic
– „Munuc, s-asface spurav!“ („Fii atent că e om rău!“), „Munuc, s-asface deapsă!“ („E un om bun!“), „Munuc, atină gădineală!“ („Să ceri mâncare!“), „Tălăuzeşti? (Înţelegi?“).
Se crede că „limba“ gomoţească sau gumuţească s-a dezvoltat mai întâi la poalele Apusenilor, iar apoi s-a extins în localităţile învecinate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
