Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

EXCLUSIV  Jurnal ISTORIC, scos la suprafață: Trebuie Regele Mihai să abdice? / Răspuns MEMORABIL al generalului Schuyler

FOTO AGERPRES
FOTO AGERPRES

Dan Ciachir a transmis, pentru cititorii DC News, un document extrem de interesant legat de Regele Mihai.

”În convenţia de armistiţiu semnată pe 12 septembrie 1944 cu România de către Puterile Aliate, acestea au preconizat înfiinţarea unei Comisii Aliate de Control. S-a folosit formula adoptată pentru Italia în 1943, în sensul că, între cele trei state, predominantă era puterea care ocupa un anumit teritoriu. Aşa încât, în România, anglo-americanii au recunoscut interesele şi supremaţia URSS. Reprezentantul lui Stalin la Bucureşti era generalul Ivan Susaikov. Statele Unite l-au trimis în capitala României, în fruntea comisiei, pe generalul G.V.R. Schuyler. Acesta a ţinut un jurnal între sfârşitul lunii ianuarie 1945 şi sfârşitul lunii septembrie 1946. Manuscrisul a fost trimis în România şi tipărit într-o impecabilă traducere. Generalul Schuyler, aşa cum reiese din însemnările sale, este un om cultivat, echidistant, bun observator, atras îndeosebi de elita noastră şi mai mult decât rezervat în raport cu oameni politici precum Petru Groza sau Gheorghe Tătărescu. Însemnările sale, intitulate Misiune imposibilă, însumând aproape 400 de pagini, sunt un document edificator şi important, care merită citit cu toată atenţia. 

 

Vom lăsa deoparte cronologia pentru a ne opri asupra unei întâlniri a generalului Schuyler cu Patriarhul Nicodim al României. Întâlnirea are loc la sfârşitul lunii iulie 1946 şi este datată 2 august acelaşi an. Şeful misiunii americane, care a întreprins multe călătorii prin ţara noastră, a ajuns la Mânăstirea Neamţ împreună cu familia şi suita, fiind invitat la masă de Patriarhul Nicodim. Cităm din jurnalul generalului: „Patriarhul a fost foarte prietenos şi extrem de deschis. Ne-a vorbit despre toate dificultăţile pe care le are cu Biserica Ortodoxă Rusă, insistând îndeosebi asupra pretenţiilor ruşilor de a schimba calendarul, de a înapoia obiectele jefuite din bisericile din Transnistria şi de a elibera preoţii ruşi care se presupune că se găseau încă în închisorile din România. Mi-a spus că a replicat cu asprime, arătând că asemenea cereri se bazau pe afirmaţii complet false, că era surprins de faptul că patriarhul rus acorda credit unor atari zvonuri şi că în niciun caz nu va schimba calendarul. A spus că, în curând, primise o confirmare conciliantă de primire a răspunsului său şi că, în afară de presiunile exercitate pentru a-l determina să viziteze Moscova, nu mai avusese în ultimul timp nicio altă comunicare cu Biserica Rusă.”

 

În continuarea vizitei sale prin ţară, Schuyler se opreşte la mânăstirile Humor, Voroneţ şi Suceviţa. La ultima este întâmpinat de alt ierarh şi de o sumedenie de clerici. Povesteşte autorul: „Am fost omenit cu dărnicie la prânzul oferit de Mitropolitul Bucovinei. S-a făcut o slujbă specială pentru noi în biserică, iar prânzul dat în cinstea noastră a constat din nouă sau zece feluri de mâncare...

 

Generalul Schuyler are contacte cu oamenii politici, în primul rând cu cei din opoziţie: Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Prinţul Barbu Ştirbey; dar şi cu Petru Groza şi chiar cu Ana Pauker. În 25 februarie 1945, generalul are o întâlnire la Mogoşoaia cu Martha Bibescu şi cu alţi aristocraţi români, consemnând: „Am luat prânzul ieri cu comandorul Branen la Palatul prinţesei Bibescu de la Mogoşoaia. Mai erau încă 10-12 invitaţi, reprezentanţi ai vechilor familii cu toţii, dar niciunul important din punct de vedere politic. Bineînţeles, am discutat despre situaţia politică, dar foarte puţini din români păreau conştienţi de gravitatea situaţiei. Toţi sunt de părere că, fiind în minoritate, comuniştii nu vor putea vreodată să conducă ţara. Ei scapă din vedere cu totul elementul rus.” 

 

La sfârşitul acelui an 1945, sosesc la Bucureşti ambasadorul american şi ambasadorul britanic la Moscova, Averell Harriman, respectiv John Clark Kerr, pentru a cosmetiza Guvernul Petru Groza cu două portofolii acordate opoziţiei şi a-l determina pe Rege să înceteze „greva regală” (refuzul de a semna decretele guvernului). Cu acest prilej are loc o masă oficială la care participă cei doi ambasadori şi ministrul sovietic Vîşinski la Cercul Militar, organizată de partea rusă a Comisiei Aliate de Control. De acolo, generalul Schuyler va merge cu ambasadorul american la Moscova şi cu secretarul său la o petrecere privată: „I-am dus pe domnişoara Harriman şi pe domnul Page, secretarul ambasadorului, la petrecerea de revelion dată de dl Auschnitt şi au fost foarte impresionaţi de frumuseţea şi talentul persoanelor din înalta societate bucureşteană. În cursul serii, atât ambasadorul, cât şi dra Harriman au făcut de mai multe ori comentarii referitoare la excelenta mâncare şi la atmosfera generală de căldură sufletească ce părea să domnească în Bucureşti. Au precizat că situaţia contrasta mult cu aceea cu care se obişnuiseră la Moscova, unde chiar şi diplomaţii întâmpinau mari dificultăţi în procurarea tuturor alimentelor pe care le doreau.

 

Acelaşi raport favorabil României îl stabileşte generalul Schuyler şi în compararea României cu Bulgaria, respectiv cu situaţia din Budapesta. Şeful Misiunii Aliate de Control la Bucureşti, care avea avion personal, face o călătorie în Bulgaria şi la întoarcere consemnează următoarele: „Bulgaria, asemeni României, se găseşte practic sub controlul comuniştilor din Bulgaria. Cu toate acestea, «tribunalele poporului» funcţionează de câteva luni şi au condamnat la moarte între 10.000 şi 50.000 de persoane pentru activităţile sau simpatiile lor «fasciste». (...) Toţi bulgarii sunt foarte prost îmbrăcaţi, cei puţini rămaşi din fostele clase mai înstărite par să stea mai mult pe la casele lor şi sunt terorizaţi de moarte de spectrul împuşcării sau al întemniţării. Generalul Crane a petrecut înainte de război mai mulţi ani ca ataşat militar la Sofia. El afirmă practic că toţi foştii săi prieteni au dispărut acum. Mulţi dintre ei au fost împuşcaţi după sosirea sa aici, în decembrie trecut.” Peste câteva luni, Schuyler revine asupra aceluiaşi subiect: „Generalul Crane a afirmat că atmosfera de teroare din Bulgaria este mai cruntă decât aici (în România, n.n.). Oamenii continuă să dispară din cauza convingerilor lor politice. Gărzile comuniste – înarmate cu pistoale-mitralieră şi alte arme încărcate – pot fi văzute peste tot: la cinematografe, în tramvaie şi chiar în apropierea legaţiilor americană şi britanică. Ca urmare a acestor activităţi teroriste, partidele agrariene care formează opoziţia faţă de comunişti s-au retras complet din campania electorală...” 

 

Pe 25 septembrie 1945, generalul Schuyler zboară la Budapesta, iar ceea ce vede acolo îl consternează: „Am fost foarte interesat să observ distrugerile din oraşul Budapesta. Depăşesc aproape orice imaginaţie. În Buda, în special, aproape fiecare clădire este în întregime distrusă. Case frumoase, biserici, reşedinţe somptuoase, statui minunate, monumente istorice, toate au fost reduse la o masă informă de moloz. Însuşi primul-ministru, căruia i-am fost prezentat cu amabilitate de generalul Key, a afirmat că reconstrucţia oraşului va dura 20 de ani. Oamenii par să fie mult mai săraci decât românii. Automobilele sunt practic inexistente, cu excepţia celor câtorva aflate în folosinţa misiunilor străine. Până şi caii sunt puţini, iar singurii care circulă sunt nişte mârţoage bătrâne. Oamenii sunt în zdrenţe şi, în majoritatea cazurilor, flămânzi. Am remarcat un cal care, după ce a fost lovit de un automobil, a murit în şanţ. La câteva minute după ce a murit, un grup de persoane s-a strâns în jurul lui şi l-a tranşat pentru a-şi pregăti supă.”

 

Am lăsat pentru sfârşit părerile generalului Schuyler referitoare la Regele Mihai. Astfel, pe 12 noiembrie 1945, şeful Misiunii americane, împreună cu reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, Yost Burton Perry, au o lungă întrevedere la Sinaia cu Regele Mihai şi cu Regina-mamă Elena. Aceasta din urmă îl întreabă pe generalul american dacă nu ar fi potrivit ca fiul ei să abdice. Iată memorabilul răspuns al lui Schuyler: „I-am vorbit mult (Reginei, n.n.) despre marele ascendent pe care Regele îl are încă asupra poporului. I-am arătat că mulţi dintre aşa-zişii comunişti de astăzi sunt doar nişte oportunişti şi că, dacă li s-ar oferi ocazia, ar reveni imediat la fostele lor funcţii din partidele istorice. I-am spus că sunt de părere că, atâta timp cât Regele îşi menţine actuala influenţă asupra sentimentelor poporului, ar fi un gest de mare laşitate să se gândească la abdicare. I-am spus că, deşi condiţiile s-au înrăutăţit, de Rege va fi foarte mare nevoie, ca simbolul la care poporul român nu renunţă, în speranţa că, într-un fel sau altul, într-o bună zi l-ar putea conduce din nou spre un regim liber şi reprezentativ.”

 

Trebuie reţinută şi observaţia generalului Schuyler asupra uriaşei popularităţi a Regelui. Iată ce notează generalul la scurt timp după sărbătorirea Zilei Victoriei din mai 1946: „A fost demn de remarcat că, în ciuda eforturilor guvernului de a-i pune în evidenţă pe Groza şi pe miniştri la toate evenimentele, mulţimea nu a reacţionat deloc la această acţiune. În schimb, de fiecare dată, poporul a transformat festivităţile în extraordinare manifestări de loialitate faţă de Rege şi Ţară.”

 

Jurnalul generalului Schuyler este un document nespus de semnificativ pentru perioada de aproape doi ani pe care acest militar demn şi cultivat o petrece în România. Obiectivitatea sa indenegabilă este corelată cu o afecţiune autentică pentru ţara noastră, pentru poporul român şi personalităţile sale”.

 

Fragment din ”O PUNTE PUTREDĂ (Scene din anii 1945-1947)” de Dan Ciachir. 

Rămâneți pe DCNews.ro, urmează noi fragmente din carte. 

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


nxt.22
YesMy