Românii din Diaspora donează organe la fel de frecvent ca cetățenii din Marea Britanie sau Spania. Dacă putem dona în străinătate, de ce nu o putem face și în România? De ce România nu reușește să adopte aceste practici salvatoare?
Donarea de organe reprezintă un subiect sensibil și complex pentru România, cu impact major asupra sănătății publice.
Donarea de organe este esențială în alte țări din mai multe motive, de la salvarea de vieți, la reducerea lipsei de așteptare și îmbunătățirea calității vieții, până la solidaritatea socială și scăderea costurilor în sistemul de sănătate.
Donarea de organe permite salvarea vieților persoanelor care suferă de insuficiențe grave ale organelor vitale precum inimă, rinichi, ficat sau plămâni. Fără un transplant de organ, acești pacienți au o șansă foarte redusă de supraviețuire sau o calitate a vieții extrem de scăzută.
Pacienții care primesc transplant de organe pot avea o viață normală, activă și productivă, contribuind din nou la economia națională și în societate.
În Europa de Vest s-a observat o creștere semnificativă a numărului de donatori, în special prin donarea de la pacienți în moarte circulatorie, o practică inexistentă în România.
Prof. Gabriel Oniscu, expert recunoscut în domeniul transplantului, subliniază nevoia de a adapta această practică și în România.
În emisiunea Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News, el a explicat că românii care locuiesc în afara țării participă la donare la fel de frecvent ca populațiile locale, ceea ce ridică întrebări legate de barierele interne care împiedică dezvoltarea acestui domeniu în România.
Prof. Gabriel Oniscu propune o abordare care să vizeze educația, infrastructura, legislația și promovarea donării de organe, pentru a încuraja mai mulți români să devină donatori.
"La nivelul Europei de Vest, în general, am asistat a o creștere a numărului de donatori și la donarea în moarte circulatorie.
România are 1,9 milioane de oameni în afara țării. Ceea ce este foarte interesant, și am văzut asta și în Marea Britanie și Spania, unde sunt comunități românești foarte mari e că au participat la donare. Nu există diferențe între populația locală și cei care au migrat în Estul Europei.
Asta ne sugerează că problema nu este la nivel populațional.
Dacă românul din străinătate poate dona, de ce românul din România nu poate dona? Și atunci cum încurajăm populația, cum promovăm donarea de organe, într-un moment care e dificil pentru familie, dar obținem un rezultat care aduce un pic de alinare pentru familie într-o situație foarte dificilă.
Partea culturală trebuie lucrată un pic.
Apoi trebuie lucrat a partea de infrastructură... prin legi, implementare", a declarat prof. Gabriel Oniscu, la Academia de Sănătate.
Prof. Gabriel Oniscu susține că există un număr de soluții care pot duce la creșterea numărului de donatori și în România, iar acestea țin cont de "cultură, educație, infrastructură, politică, legi".
Vezi mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News