Cel mai aproape de cazul respectiv s-a situat un artist pe care nimeni nu bănuia că odată și odată îl va întâlni ca să spun așa, pe sălile tribunalului, André Téchiné, cel mai important cineast al generației sale, ultimul mare realizator venit din familia criticilor de la Cahiers du Cinéma, în epoca post Nouvelle Vague.
Premiera filmului L'hommme qu'on aimait trop (în afara competiției) a avut loc alaltăieri, la Cannes, la numai o lună după ce al treilea proces al personajului care dă și titlul s-a pronunțat cu o pedeapsă definitivă de 20 de ani de recluziune criminală. Structurat în jurul unui caz care a frământat opinia publică franceză timp de câteva decenii, și anume dispariția tinerei Agnès Le Roux, moștenitoare a unei mari averi, de a cărei moarte, greu de dovedit, a fost acuzat avocatul Maurice Agnelet, filmul este, în fapt, istoria unei mame care nu acceptă ideea dispariției fiicei sale fără să meargă până în pânzele albe, pentru a afla adevărul.
Citește și: Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul
De altfel, în varianta engleză, el va circula cu titlul In the Name of My Daughter. Era de așteptat ca un cineast cu un acut simț al romanescului, al conturării unor personaje puternic individualizate să nu se lase sedus de clișeele policier-ului, fie ele și cele pe care se poate juca o carte bună, ci să construiască plasa uner relații când tensionate, când pasional-enigmatice dintre o mamă, o fiică și amantul acesteia, fost avocatul familiei.
O tânără răzvrătită până la a fi agresivă (Adèle Haenel) își pierde mințile în fața bărbatului exersat în arta manipulării, arivist cinic (Guillaume Canet). Nimeni nu reușește să-i deschidă ochii, cu atât mai puțin mama, în ciuda autoritarismului femeii de afaceri. După ani și ani, ruinată, bătrână (Catherine Deneuve ridată și căruntă cu ajutorul machiajului) va cere redeschiderea procesului, convinsă de implicarea Mafiei în dispariția fiicei sale. În ciuda condamnării din a treia instanță, filmul nu se îndreaptă către nicio pistă polițistă, nu indică nimic.
Citește și: Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..."
Și totuși, prezența repetitivă a scenelor de înot, a apei, a valurilor care înghit totul, duce cu gândul către ceva. Emoționant finalul, în cel mai pur stil Téchiné. Mama își vede fata copil, în costum de balerină, ascunzându-se printre musafiri: „Agnès, Agnès, unde ești?" Dacă în istoria mai sus evocată urma faptului divers este proaspătă, abia s-a uscat cerneala ziarelor, cum se spune, în Foxcatcher al americanului Bennett Miller întâmplarea mai trăiește doar în amintirea iubitorilor de sport.
În 1996, opinia publică era zguduită de uciderea campionului de wresting Dave Schultz de către excentricul miliardar Du Pont, om cu mințile bolnave, impostor pervers, până la un punct, când își dă arama pe față. Nu înainte de a fi distrus raporturile dintre frații luați, chipurile, sub aripa sa generoasă. I-au trebuit nouă ani pentru asta, timp în care îl vedem în situații când jalnice, când comice. De altfel, în rolul magnatului dement recunoaștem un actor de comdie, pe Steve Carell, a cărui privire se înalță, parcă, deasupra tuturor.
Remarcabili interpreții celor doi frați, Channing Tatum și Mark Ruffalo. Parcă toată viața s-ar fi îndeletnicit cu wrestlingul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
