În urmă cu doar câțiva ani, ideea că un program poate redacta un studiu, un articol științific sau chiar o carte părea desprinsă din literatura science fiction. Astăzi, astfel de instrumente sunt la îndemâna oricui. Cu un singur prompt, un student poate primi un eseu complet, iar un cercetător poate genera în câteva minute un text pe care altădată l-ar fi scris în săptămâni.
Așa că apar întrebări la care legislația încearcă încă să găsească răspunsuri. Cine este autorul unei lucrări generate cu ajutorul inteligenței artificiale? Cui îi aparține dreptul de autor? Cine răspunde dacă lucrarea conține plagiat sau informații false? Și cât de pregătite sunt universitățile să gestioneze această schimbare?
Aceste teme au fost analizate în cadrul emisiunii DC Edu, realizată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, unde invitat a fost prof. univ. dr. Mircea Duțu, director emerit al Institutului de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române și președintele Universității Ecologice din București.
Profesorul Sorin Ivan a descris o situație care devine tot mai prezentă. Instrumentele de inteligență artificială sunt deja folosite în redactarea lucrărilor științifice, iar tehnologia evoluează într-un ritm care depășește capacitatea universităților de a adapta regulamentele.
„Profesorii nu fac numai educație. Fac și cercetare, scriu articole, scriu studii, scriu cursuri, scriu cărți și așa mai departe. Ei sunt implicați și în procesul evoluției didactice, își realizează portofoliul, candidează pentru diverse grade didactice, e o competiție între ei. Studenții își fac temele, proiecte, eseuri etc. Există un fenomen din ce în ce mai extins acela al folosirii AI în creația științifică. În ce sens? Am remarcat și din întâlnirile cu profesori străini din universități cu care avem colaborări, care sunt mult mai avansate decât noi în folosirea inteligenței artificiale, a devenit o practică obișnuită să folosească aceste instrumente în redactarea lucrărilor științifice. Se întâmplă și la noi din ce în ce mai mult.
Unii nu fac decât să dea o comandă, un prompt către inteligența artificială și primesc o lucrare de 10-20 de pagini, poți să faci și o carte, probabil, în câteva ore, în câteva zile, deci fenomenul ăsta se întâmplă. Dacă ești priceput și ești obișnuit cu aceste proceduri îl treci prin alt filtru de inteligență artificială ca să elimini pasajele îngălbenite care relevă folosirea AI și până la urmă îl scoți curat ca lacrima cu 0% plagiat.
Acum vă pun întrebarea esențială: cine e autorul, a cui e opera? Pentru că aici sunt păreri diverse. Unii spun este a mea pentru că ideea a fost a mea, eu am validat, eu am făcut întregul process, eu spun că nu e lucrarea mea, eu spun că este o lucrare făcută de un robot, de o inteligență, cum priviți lucrurile?” întreabă realizatorul DC Edu.
Întrebarea ridicată de profesorul Sorin Ivan este una dintre cele mai importante dezbateri ale prezentului.
Cine este autorul unei lucrări generate cu AI. Explicațiile profesorului Mircea Duțu
SURSA FOTO: magnific.com @pressmaster
În opinia profesorului Mircea Duțu, legislația actuală oferă deja răspunsuri importante, chiar dacă domeniul este într-o continuă transformare.
„Problema își găsește rezolvare la nivelul actual de dezvoltare, pe de o parte, a dreptului, iar, pe de altă parte, al inteligenței artificiale. Noi discutăm acum pe un segment bine delimitat: inteligența artificială generativă, pentru că ea este etapa care se dezvoltă acum plenar și pune o serie de probleme în ceea ce privește creația științifică, artistică, dreptul de autor, viața private, respectul secretelor datelor respective.
Să luăm câteva elemente care pot să concure la răspunsul la întrebare. Atunci când o teză, o lucrare este realizată exclusiv de o inteligență artificială din momentul în care ea este adusă la cunoștință și devine publică intră în așa-numitul domeniu public. Adică neprotejat, care reprezintă practic o sinteză de cunoștințe care sunt împrumutate din diverse colțuri. Inteligența artificială nu poate să fie titularul dreptului de proprietate intelectuală pentru că nu are personalitate juridică.
Doi, pentru a fi recunoscut ca titular unui drept de proprietate intelectuală trebuie să fie vorba de o creație, de o anumită notă de originalitate, ori deocamdată, cel puțin la nivelul de dezvoltare al inteligenței artificiale, nu se poate pune problema în privința oricărei lucrări realizate de către inteligența artificială.
Trebuie să recunoaștem că e adevărat astăzi. Ceea ce evaluăm noi este mediocritatea și-i dăm etichetă. Toată lumea poate să creeze precum o inteligență artificială generativă, în sensul că realizezi o lucrare care este curată, corectă, dar de acum înainte în universitate nu trebuie să ne mai pierdem timpul cu întreprinderi. Trebuie să mergem mai departe cu idei, cu contribuții. Care este valoarea adăugată.
Noi, în domeniul dreptului, arătăm că, de fapt, revoluția în privința juridicului este majoră. Se schimbă natura normei, conținutul tehnic devine predominant, realizarea normei și a conformității cu regula pe care o impune se făptuiește, nu ca altădată forța de coerciție a statului, ci nevoia de a exista, de a progresa.
În drept, de pildă, în dreptul roman vorbeam cu două mari categorii: de ființă, de persoană și de bun, de lucru. Acum avem profilul, în primul rând, pentru că persoana se modifică și lucrul nu mai este în înțelesul care era de atunci. Deci, în această privință, răspunsul este inteligența artificială nu poate să fie titular al unui drept de proprietate intelectuală”, susține director emerit al Institutului de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
Prin urmare, inteligența artificială nu are personalitate juridică și, în consecință, nu poate deține drepturi de autor. Din această perspectivă, responsabilitatea rămâne în sarcina persoanei care folosește instrumentul și își asumă public rezultatul.
VEZI ȘI: Anunț surpriză: O nouă specializare universitară în România pentru meseriile viitorului
Cine răspunde dacă AI produce un plagiat
Pornind de la această concluzie, profesorul Sorin Ivan a sintetizat: „Deci, poate fi omul care a comandat lucrarea”.
Prof. univ. dr. Mircea Duțu a explicat că utilizarea inteligenței artificiale nu îl exonerează pe utilizator de răspundere.
„Exact și dacă, de pildă, cineva folosește o inteligență artificială și plagiază, pentru că plagiatul poate să fie în două ipostaze: preluarea totală a unei opere fără semnalarea autorului și marcarea corespunzătoare a apropierii de către acesta sau una structurală în sensul că deși textul e diferit ea împrumută ideile și structura lucrării. Ca atare, din momentul în care folosești instrumentul de inteligență artificială în acest scop, dar persoana care îl valorifică și se prezintă drept autor și folosește lucrarea respective, de pildă, un personaj care prezintă lucrarea respectivă precum o teză de doctorat din momentul în care o înregistrează și o depune sau o susține public teza respective, devine un contravenient în sensul că poartă amprenta furtului intellectual, adică a plagiatului”, susține președintele Universității Ecologice din București.
Cu alte cuvinte, inteligența artificială nu poate fi trasă la răspundere. Persoana care folosește conținutul și îl prezintă drept creație proprie își asumă toate consecințele juridice și academice.
SURSA FOTO: magnific.com @juanroballo
Există reguli sau universitățile se află într-o zonă gri?
Profesorul Sorin Ivan a ridicat o altă întrebare care preocupă mediul universitar: „Dar e reglementat acest domeniu?”
Profesorul Mircea Duțu consideră că, deși legislația specială este încă în dezvoltare, dreptul oferă deja instrumente care pot fi folosite.
„Unele universități au recurs la calificarea situațiilor de acest gen, iar în ceea ce privește concluziile de acest gen, ele provin din interpretarea generală a dreptului care există. Dreptul și societatea au o oroare de vid. Ceva există, important este până când avem o reglementare concretă să uzămă de ceea ce există, de regulile și principiile universale.
Principiile etice sunt primele care reglementează domeniul inteligenței artificiale. În 2018- 2019, au început ca preocupările de a încadra noile tehnologii prin elaborarea unor valori etice. UNESCO, OCDE, o serie de asociații și grupări tehnologice și-au elaborat propriile norme. Statul nu a intervenit inițial pentru că este vorba de a încadra niște acțiuni și comportamente care prezintă o specificitate extraordinară și sunt fructul inventivității recente care nu este marcată de o practică socială care să permită evaluarea în vechii termini. Ca atare, marea majoritate a cadrelor normative sunt de origine etică. Ele evoluează treptat, dar în consonanță cu ritmul alert al dezvoltării tehnologiei și devin și reguli juridice.
Avem regulamentul Uniunii Europene din 13 iunie 2024, avem convenția cadru a Consiliului Europei din mai 2024 și iată că la mijlocul lui iulie China a anunțat, în cadrul unei conferințe mondiale privind inteligența artificială, proiectul unei organizații mondiale privind cooperarea în domeniul inteligenței artificiale.
Avem mai multe poziționări în raport cu interesele geostrategice ale marilor puteri. Statele Unite sunt pentru dereglementare și autoreglementare a sectorului, considerând că important este ca orice barieră din afirmarea inovației să fie înlăturată sau să nu fie pusă, Uniunea Europeană reglementează și încearcă să circumscribe dezvoltarea noilor tehnologii și afirmarea lor inclusiv la nivelul universității din perspectiva respectării drepturilor umane, democrației și a statului de drept, iar China este adepta unor reglementări stricte având în vedere și sistemul politic pe care reprezintă.
Totuși, esența este următoarea: trebuie să avem o inteligență artificială bazată, centrată pe uman, o abordare bazată pe riscuri și să fie una de încredere deopotrivă și pentru student și cadrul didactic și pentru oricare cetățean. În momentul în care nu mai ai încredere în ceea ce prezintă inteligența artificială, atunci se năruie întregul eșafod al normelor etice care înconjoară socluri inteligenței artificiale”, conchide prof. univ. dr. Duțu.
URMĂRIȚI EMISIUNEA DC EDU INTEGRAL:
