Pe lângă faptele foarte grave semnalate de profesorul Tiberiu Pană, în text există și anumite exprimări neelegante și atacuri la persoană, astfel că vom reda o sinteză a celor relatate de participantul la marșul unirii. În cazul în care ați participat la miting și sunteți de acord cu expunerea profesorului, ori aveți o opinie diferită, vă rugăm să ne scrieți la adresa [email protected]
Iată cum a văzut profesorul Pană marșul de sâmbătă:
1. O acțiune plănuită
Acţiunea, aşa cum a ieşit la marşul desfăşurat sâmbătă, 22 octombrie 2016 în Bucureşti, a fost planificată încă de la adunarea de alegeri a Platformei Unioniste Acţiunea 2012, desfăşurată la Chişinău, în Republica Moldova, între 23-25 septembrie 2016. Unde s-a discutat aplicat despre intenţia concretizată la marşul din 22 octombrie, şi anume despre acţiunea de ocupare în forţă a unui loc public şi aşezarea acolo a unor corturi. Întrebările decente,punctuale şi pline de îngrijorare ale unora dintre participanţi, referitoare la luarea în calcul a eventualelor consecinţe nefaste pe care le-ar avea un asemenea act/gest pentru mişcarea naţională unionistă (care nu-i jucăria câtorva tineri basarabeni exaltaţi, dornici să-şi constituie cu orice preţ o platformă de lansare), au rămas fără răspuns. Sau, li s-a răspuns în dodii că „unirea trebuie realizată cu orice preţ!”
2. Participanții de bună-credință, induși în eroare
Am participat la o parte a celor întâmplate sâmbătă în capitală, alături de un grup de vâlceni (de toate vârstele şi profesiile), susţinători devotaţi ai cauzei unirii. Ne-am deplasat cu un mijloc de transport închiriat, plătind contravaloarea călătoriei.Lucrurile nu păreau a fi prea la locul lor încă de la bun început:
-planul aprobat de autorităţi nu a fost adus la cunoştinţa participanţilor;
-luările de cuvânt au fost total nepregătite, puţinii vorbitori aparţinând grupului tinerilor basarabeni exaltaţi (aflaţi în ţară de mai mult sau de mai puţin timp);
-lipsa unor personalităţi de marcă, a căror prestaţie retorică să confere greutate emoţională scopurilor declarate ale adunării;
3. Oamenii, forțați de lideri să pătrundă în Piața Universității
Aflaţi pe la mijlocul coloanei de manifestanţi, când am ajuns la intrarea în Piaţa Victoriei, am observat că lumea se oprise derutată pe loc - şi doar câteva pâlcuri răzleţe pătruseseră în piaţă - sunete de tobe şi freamăt de mulţime venind din stânga, dinspre capătul Căii Victoriei. După câteva momente de derută, am hotărât să mergem în piaţă, nedând curs strigătelor de sirenă opărită care veneau din megafoanele basarabenilor care ne îndemnau să mergem la stânga (spre piaţa Universităţii) pentru a-i salva pe liderii mişcării! Care, vezi Doamne, nevinovaţi fiind, fuseseră săltaţi cu duba de către jandarmi! Toate astea nu le-am aflat de la televizor/facebook etc., ci punctual, la faţa locului. Toţi vâlcenii prezenţi ne-am deplasat în piaţă, unde am rămas până aproape de expirarea timpului alocat acţiunii. În „ţarc” eram iniţial doar câteva zeci de oameni, spre o sută.
Din când în când, câte un şmecher agitat, venea să ne cheme prin portavoce să pornim în marş forţat spre Piaţa Universităţii, să ne eliberăm liderii, victimele inocente ale represiunii cioloşiste! Toţi/toate sirenele ademenitoare erau tineri basarabeni, umblând în haite. Cunoscându-i pe unii dintre ei, le-am cerut explicaţii pentru deturnarea caracterului paşnic al protestului nostru; şi-au justificat schimbarea intempestivă a destianţiei marşului (fapt care i-a surprins şi pe jandarmii aflaţi în dispozitiv, care ar fi trebuit să aibă informaţii despre intenţiile reale ale capilor acţiunii), susţinând că „ei nu sunt oi, să stea în ţarc”!
4. Unioniștii, la un pas să se ia la bătaie între ei
Periodic, în „ţarc” veneau grupuri de agitatori, încercând să provoace altercaţii, acuzându-i pe cei aflaţi acolo de trădarea interesului... naţional! Printre cei rămaşi în încercuire sentimentul de frustrare şi de trădare a scopului mitingului (de către tineretul care organizase manifestarea) era pe deplin conştientizat şi asumat. Nu era vorba de o fractură între generaţii, aşa cum ar fi unii tentaţi să creadă, deoarece în piaţă erau mai mulţi tineri decât cei aparţinând altor generaţii. Puţin a lipsit ca să nu se producă incidente violente între unii (cei din încercuire, care-i acuzau de trădare/manipulare pe ceilalţi, vremelnicii lor vizitatori) şi tinerii moldoveni (care nu reuşeau să ne convingă să ieşim şi noi din ţarc”, acuzându-ne, la rându-le de... trădare)! Spre deliciul jandarmilor care suprevegheau incinta şi spre bucuria antiunioniştilor.
6. George Simion, lovitură de imagine pe spatele unioniștilor
Aşa îşi imaginează ei că poate fi înfăptuită unirea!? Luând cu asalt statul de drept din România şi angajând lupte de stradă cu purtătorii de uniformă ai instituţiilor sale!? - Simioane, pentru asta ai chemat şi scos oamenii în stradă!? Doar pentru asta se află în ţară cetele de instigatori moldoveni!? Să ne asmută împotriva instituţiilor publice din România!? Să-ţi faci imagine pe spatele nostru, al celor care milităm sincer pentru unire?
- tămbălăul pe care l-ai provocat cu bună ştiinţă (că dacă, nu-i aşa, e şi mai grav!) crezi că foloseşte în vreun fel cauzei unioniste, sau ajută doar la atingerea scopurilor meschine ale unor formaţiuni politice periferice şi unor personaje de operetă, aflate în plină campanie electorală pe ambele maluri ale Prutului!? Pentru mine, este la fel de trist faptul că am văzut în piaţă oameni speriaţi, care nu mai înţelegeau ce se întâmplă, voluntari care veniseră pe banii lor din cele patru zări ale românismului pentru a susţine paşnic cauza unirii tuturor românilor! , se arată în expunerea trimisă pe adresa redacției.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
