Chiar dacă subiectul de față a mai fost abordat de istorici sau etnografi, media din România a vorbit foarte puțin despre moștenirea valahă din sudul Poloniei. Referiri la toponimia valahă din Carpații nordici au fost publicate în cartea Toponimie românească și internațională (I. Nicolae & B. Suditu) în anul 2008, cu privire la numele de locuri din Munții Bezchizi din Cehia. Pe de altă parte, au mai fost făcute cercetări de jurnaliștii de la Formula AS, dar și de profesorul Avram Fițiu de la Cluj.
Întreaga regiune montană din Polonia, cu precădere la sud de Cracovia, prezintă numeroase toponime care au substrat românesc. De exemplu, Łopuszna, foarte asemănător cu denumirea românească Lăpușna, sau Bukowina, o regiune din același spațiu sud-polonez. Totodată, Nowy Targ, un mic oraș în zona Munților Tatra, prezintă o importantă origine stră-românească, valahă. De asemenea, la o cercetare mai amănunțită a Google Maps, de partea cealaltă a graniței, în Cehia, există orașul Valašské Meziříčí (Mezericiul Vlăhesc în traducere), capitala vlahilor din Cehia.
Zakopane, capitala vlahilor din Polonia
Deși aveam informații privitoare la existența unei puternice influențe valahe în sudul Poloniei, nu aș fi crezut că aceasta e atât de pregnantă atât la nivel lingvistic, cât și la nivel de port tradițional și produse alimentare. O călătorie la Cracovia, în anul 2017, m-a făcut să constat diferențe foarte marii între polonezii din Cracovia și polonezii din Zakopane, stațiunea montană din sudul Munților Tatra.
Dacă ar fi să compar regiune, din punct de vedere peisagistic, sudul Poloniei se aseamănă, într-o oarecare măsură, cu zona culoarului Rucăr-Bran sau cu zona pasului Tihuța din Carpații Orientali. De asemenea, Munții Tatra reprezintă o barieră orografică prin masivitatea lor.
Moștenirea valahă din sudul Poloniei
O plimbare prin centrul istoric al stațiunii Zakopane, te face să înțelegi că oamenii, din punct de vedere cultural, sunt mult mai apropiați de români decât de polonezi. La o privire mai atentă, producătorii locali din Zakopane vând bryndza (brânză), iar producătorii spun că sunt pastyr (păstori) sau bacia (baci). De asemenea, majoritatea produselor lactate care existau pe galantare, erau ornate cu Floarea Vieții, simbol tradițional românesc cu origini dacice.
Totodată, aceleași simboluri, pe care le găsim și pe porțile Maramureșene ori casele din Bucovina, sunt prezente și pe locuințele cetățenilor din Zakopane. Printre acestea, mai putem enumera funia răsucită în două și pomul vieții. Krupówki, artera turistică cea mai importantă din Zakopane, este asemănătoare cu străzile turistice din Bran.
În același timp, tablourile prezente într-unul din restaurantele din oraș, prezentau ciobanii vlahi, gorali așa cum își spun ei, dansând ori practicând diferite activități specifice vieții în transhumanță: păstorit, prepararea brânzeturilor și tăierea lemnelor.
Dansurile și portul popular sunt specifice României
Deși există dovezi puține în acest sens și nu au existat cercetări detaliate, este posibil ca populația din sudul Poloniei să fi avut un dialect românesc, asemeni celui din peninsula Istria sau celui armânesc. Gama largă de cuvinte cu substrat românesc, care sunt încă folosite în vocabularul uzual, pot fi reminiscența unui vechi dialect și unei slavizări forțate a populației valahe din Polonia.
Chiar dacă portul popular nu mai este îmbrăcat în prezent, goralii (vlahii) din regiunea Zakopane îmbracă straiele tradiționale în zilele de sărbătoare. Mai jos, vă prezentăm un dans popular al vlahilor din Polonia, în care portul popular este identic cu cel al românilor din comunitățile istorice, în special Bucovina și Maramureș.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
